Un titlu destul de trist, ar putea considera unii. Este destul de "la moda" sa pleci din tara si sunt unii care sunt ingrijorati de acest lucru. Multi pleaca pe ideea ca invatamantul e mai bun, ca tara e mai civilizata, ca salariul e mai mare. Voi incerca sa imi prezint ideiile mele, lucrurile care ma motiveaza sa parasesc tara. Am pus in titlu "Partea 1" nu pentru ca am de gand sa fac o continuare, ci mai degraba pentru ca simt ca lucruri se vor mai intampla... si voi simti nevoia sa scriu despre ele.
Ca sa imi intelegeti motivele, va voi spune si cateva lucruri despre mine. Sunt liceean, iubesc cultura, iubesc noul, iubesc vechiul.
Din cele 4 lucruri pe care le-am folosit sa ma descriu, nici unul nu isi gaseste locul in Romania. Sistemul de invatamant este inca in versiunea Alpha (pentru cei care nu sunt obisnuiti cu un astfel de limbaj, inseamna ca nimeni nu are nici o idee ce trebuie sa faca, asa ca fac inca teste pe cobaii care suntem noi, copiii si adolescentii). Cultura, desi in evolutie prin intermediul unor oameni deosebiti (tineri care au tot felul de initiative, concerte si spectacole care incep sa treaca si pe la noi), nu se regaseste la baza societatii romane. Noul nu isi are loc printre romani, din cauza gandirii comuniste care inca mai exista prin atat de multe locuri. Iar vechiul este lasat sa moara, pentru ca nepasarea este peste tot.
Dupa cum vedeti, nu urasc tara, asa cum multi comenteaza pe ecranul televizorului. Eu urasc societatea romana. Poate nu ii vad eu partile bune sau poate partile bune nu i se adreseaza unuia ca mine.
Deci, de ce vreau sa plec din tara? Invatamantul nu reprezinta chiar o prioritate pentru mine si voi vorbi despre asta alta data, dar este un plus. M-am saturat sa vin la ore cu scarba, sa vad un profesor care se crede Dumnezeu pe pamant, care imi preda teoretic o gramada de porcarii pe care eu unul nu le consider utile, si pe care, dupa ce le voi toci pentru nota, le voi uita instant. M-am saturat sa fie un lucru rau ca zambesc in timpul orelor. M-am saturat sa ii aud cum se plang ca au salarii mici si cum fac pe desteptii. M-am saturat sa aud ca testele nationale sunt facute de inapti, ce le fac cu greseli si fara a avea vreo utilitate practica. In Romania totul este teoretic. Si chiar si teoretic... totul merge prost. As mai putea continua pe subiectul asta, dar mai las si pentru alte dati.
Cultura. Am avut ocazia sa vizitez mai multe tari straine acum un an, in 2013. Si am fost prin mai multe capitale, dintre care voi aminti numai Praga si Viena. Am avut un soc cand m-am intors in tara. Soc. Fara sa exagerez. Tot corpul meu parca vroia sa ramana acolo. Iar in aceste 2 orase am vazut ceva ce satisfacea si cultura si noul si vechiul. De ce cultura? Pentru ca peste tot vedeam afise cu spectacole de toate felurile. Intr-adevar, asa ceva gasesti si prin Bucuresti. Dar ce nu gasesti prin Bucuresti? Cultura din sangele oamenilor. E placut sa mergi pe strada si in loc sa vezi un burtos, cu un dinte de aur si care poarta ochelari de soare noaptea, care are iPhone-ul sau Gold dat la maxim pe manele, sa dai de niste tineri simpli, care canta la vioara cu pasiune si bucurie. Din nou, sunt multe exemple de dat si la cultura, dar le voi lasa pentru cand voi fi iar suparat pe ce se intampla in jurul meu.
Noul. Imi place noul, cum am mai spus. Evolutia la noi nu prea se intampla. Marile companii isi lanseaza produsele la noi in tara mai tarziu decat in alte tari, drumurile sunt construite foarte greu, foarte prost si foarte sump, tehnologiile cele mai noi nu sunt implementate sa ne ajute. De aici voi exclude internetul. Romania o duce bine la viteza internetului, in timp ce tarile cu pretentii de a fi civilizate o duc surprinzator de prost. Dar noul pentru mine nu inseamna numai ca Romania nu e in pas cu evolutia, ci si o dorinta proprie de a experimenta ceva neobisnuit. Vreau sa vad si sa traiesc pe langa oameni cu o gandire si cultura diferite, sa schimb peisajul cu care am fost obisnuit aici. Si acest nou ma face sa vreau sa continui sa ma misc. Ce inseamna asta? Inseamna ca probabil unde ma voi duce nu o sa stau pentru totdeauna. O sa plec in alta parte si apoi iar in alta parte, in cautarea de nou.
Vechiul. Paradoxal, desi imi place noul in tehnologie, in design si in multe alte aspecte, ador vechiul in egala masura. Imi plac cladirile vechi (care in alte tari sunt intretinute, spre deosebire de tara noastra), imi plac povestile despre trecut, imi place atmosfera trecutului.
Ca sa inchei aceasta parte, sa nu o fac prea lunga si sa mai las si pentru alta data, vreau sa se inteleaga ca nu plec cu gandul ca in strainatate voi gasi perfectiunea. Sunt sigur ca peste tot sunt lucruri urate. Dar este datoria mea, ca om ce vrea sa fie fericit, sa plec si sa caut un loc unde sa ma simt bine, unde sa ma simt pretuit, unde sa simt ca traiesc cu adevarat. Nu in groapa de gunoi in care stau acum, in care gunoaiele nu sunt doar cele ce sunt duse de vant pe jos, ci si cele care merg si trec pe langa mine in fiecare zi. Promit ca intr-o zi ma voi intoarce si voi incerca sa fac curatenie. Insa momentan nu am putere, sunt sufocat de imputaciunea din jurul meu.
PS1: Daca te simti ofensat de ce am scris mai sus, faci parte din cei care ma fac sa urasc populatia acestei tari. Daca nu, si sunt sigur ca mai sunt ca mine, desi putini, ma bucur ca mi-ai citit articolul si sa sti ca nu esti singur.
PS2: Ce m-a facut sa scriu acest articol este o chestie care mi s-a intamplat de curand. Mi-am scos catelul la plimbare si i-am dat zgarda jos in fata blocului, si le-am uitat pe banca. Nu le-am mai gasit. Am pus afis sa anunt ca le-am pierdut. Nimeni nu a venit cu ea inapoi. Intre timp, pe strazile din Innsbruck lumea isi poate lasa bicicletele nelegate fara sa le fure nimeni...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu