Very short story: Pizza

     Nu sunt genul de persoană care se plânge. Nici măcar la lucrurile cele mai urâte. Dar, cred că e de la vreme, am început să dau numai de lucruri nasoale. Dacă ieri teatrul nu voia să mă vadă. Astăzi pizza nu vrea să o mănânc.
     Comand pizza cu ton de la o pizzerie cunoscută din oraş şi primesc o pizza ce pare a fi de un alt fel, dar pe care e aruncată foarte puţin ton. Ciudat, nu? Am primit cumva o pizza rămasă şi puţin ajustată ca să corespundă pentru ceea ce am comandat? Probabil. Pe lângă asta am primit şi sos dulce în loc de picant.
     Of, of, ce e şi cu lumea asta...

Short story: Eu vreau să văd teatrul, dar teatrul nu vrea să mă vadă pe mine

     Fiind un iubitor al teatrului tind să mă duc la orice sepctacol care mai vine pe la noi prin oraş (Piteşti). De data asta am vrut să mă duc la Bani din cer. Nu ştiu cât de interesant era, unul dintre actorii principali era Bendeac, iar ceea ce m-a atras pe mine a fost regia: Horaţiu Mălăele. Aşa că am cumpărat bilete. Aseara când ajung la teatru era cam întuneric şi pustiu. De ce? Spectacolul se anulase. Nu scria pe nicăieri pe internet, pentru că noi nu am ajuns la avansul ăsta tehnologic, nici la intrare, decât la locul de unde se cumpărau bilete. Ni s-au dat banii frumos înapoi şi cam asta a fost. Lumea, din câte am văzut venea... Şi totuşi, de ce nu s-a ţinut spectacolul?
     Acum ceva timp am mai încercat să merg la un spectacol tot cu Bendeac în rolul principal. Şi acela s-a anulat. Aşa că am avut oarecum o presimţire şi pentru acesta. Poate el nu joacă dacă nu e plină sala. Ţin să menţionez că am mai fost la un spectacol în care erau actori destul de cunoscuţi... au fost vreo 2 rânduri ocupate, dar spectacolul s-a ţinut. Şi noi alea două rânduri am aplaudat cât pentru toate. Oare chiar dragostea pentru a juca nu mai înseamnă nimic? Acum e doar banul... Si ştiu că ei nu câştigă mult... Şi totuşi nu reuşesc să înteţeg de ce? Poate că eu vreau să-l văd pe Bendeac, dar Bendeac nu vrea să mă vadă pe mine.

PS: Dacă tot am stat acasă, m-am uitat la filmul Winter's Tale. Foarte drăguţ, merită văzut.

Money, money, money...

     Sunt în clasa a XI-a. Printre multele materii de la liceu se numără şi "Economia". La economie, teoretic, învăţ cum stau lucrurile prin lumea asta, căci, până la urmă, economia e ceva fundamental în vieţile noastre şi are un impact major de când ne naştem până murim.
     Şi totuşi, e acest sistem pe care l-am acceptat cu toţii (pentru că aşa e normal şi nu concepem cum se poate altfel) cel mai bun posibil? Răspunsul: un mare NU, în nici un caz.
     Şi pentru că vorbeam de economie, citez principiile fundamentale ale acesteia, predate chiar la ora respectivă. Deci lucruri spuse pe faţă, ştiute de toată lumea şi totuşi, într-un mod inexplicabil, acceptate. De ce zic inexplicabil, pentru că mi se par de a dreptul revoltătoare.
    Primul şi al doilea: "Indivizii se confruntă cu alegeri şi renunţări." , " Costul unui lucru este dat de valoarea altui lucru la care se reununţă pentru a-l obţine. " . Înainte să încep eu să comentez. Vă rog opriţi-vă din citit şi gândiţi-vă bine dacă ce scrie aici este firesc. Gata? Dacă aţi spus da, e firesc, felicitări, nu realizaţi şi vă place viaţa dictată de alţii. Mi se pare o prostie incredibilă ca acum, în secolul 21, în care avem tehnologii incredibile, nivelul de sănătate mult peste cel din trecut, şi în general suntem la un nivel foarte ridicat al evoluţiei, să acceptăm că noi, ca oameni, încă trebuie să renunţăm la ceva, să facem compromisuri, când este evident că se poate ca toată lumea să obţină ceva. Suna a ceva ce mulţi ar numi Utopie, nu? Eh, nu e chiar aşa, şi voi intra mai tare în detaliu pe viitor, dar până atunci vă rog să vă gândiţi foarte mult şi atent asupra acestui lucru.
     Al treilea: "Indivizii decid raţional pe baza analizei marginale." Foarte asemănător cu cele două de mai sus. Trebuie să renunţi la lucruri pt a-ţi permite alte lucruri, şi oricum, conform principiului al doilea, dacă n-ar trebui să renunţi la ceva, lucrurile nu ar mai avea valoare. Dar oare ar trebui să preţuim lucruri? Oare trebuie să fim atât de superficiali? Nu mai bine am preţui viaţa şi tot ce ne înconjoară. Dar cine ştie, în curând aceste două lucruri se vor cumpăra şi ele cu bani. Dar stai... la un anumit nivel, acest lucru deja se întâmplă...
     Al patrulea: "Indivizii răspund la stimulente." Probabil cel mai dezgustător şi oribil dintre cele 7. Acest lucru arată că economia se bazează pe faptul că suntem fiinţe-roboţi, ce răspund la stimulente. Atât timp cât există stimulente, noi ne vom comforma dorinţelor celui ce le oferă.
     Al 5-lea: "În urma schimbului voluntar, câştigă fiecare parte implicată." La ce se referă acest lucru? La faptul că tu cumperi ceva, tu primeşti acel lucru pe care îl cumperi, iar cel ce vinde primeşte banul. Întrebarea e... ce câştigă fiecare? Răspuns; nimic. Cum nimic? Nimic... Vânzătorul câştigă nişte hârtii sau nişte cifre trecute într-un calculator, care în funcţie de "noroc" pot în câteva zile să nu mai valoreze nimic, iar cumpărătorul se alege cu ceva ce probabil e prost (voi dezvolta acest lucru tot în viitor. Deşi nu face parte din cele 7 principii date, este clar şi vizibil că oricine vrea profit, cât mai mulţi bani, lucru ce înseamnă că ceea ce cumperi tu poate să nu fie de calitate, deoarece eficienţa, abundenţa şi durabilitatea sunt inamicii economiei).
       Al 6-lea; "Piaţa asigură o alocare eficientă a resurselor." O prostie, mare prostie. Acest lucru este total teoretic. Şi se vede clar că folosim cât mai multe lucruri rele sau prea mult. În loc să trecem la metodele ecologice de creare a energiei, continuăm cu petrolul, cu defrişarea masivă a pădurilor şi alte lucruri, pentru că aduc profit. De ce aduc profit mai mult decât cele ecologice? Simplu: pt că există deja nişte firme cu mulţi bani ce fără petrol şi alte lucruri de genul, ar da-o în bară, aceste firme deţin patente asupra unor lucruri ce trebuiesc folosite în echipamentele de producere a energiei ecologice, astfel, se creşte preţul la aceste lucruri şi echipamentele devin scumpe, nimeni nu le cumpără pentru că sunt aşa scumpe şi rămân la ce există deja şi cei ce dictează se îmbogăţesc şi mai mult.
     Al 7-lea: "Uneori guvernul poate îmbunătăţii rezultatele pieţei." Nu am prea multe de comentat aici. Pentru că include foarte mult un alt subiect pe care aş vrea să-l discut. Este clar că cine e influent aranjează treburile.
     Data viitoare o să încerc să vorbesc mai mult despre aceşti bani, cum se produc, despre bănci, despre câteva mişcări care militează împotriva banilor, despre alternative şi altele, Până atunci, vreau să vă mai gândiţi la nişte lucruri. Dacă economia şi în general banul stă la baza societăţii noastre, nu ar trebui perfecţionată în aşa fel încât toată lumea să fie în echilibru. De ce există oameni săraci care n-au ce mânca, oameni (probabil ca mine şi ca voi) care muncesc sau vor munci din greu toată viaţa lor doar pentru a-şi câştiga existenţa? Existenţa nu trebuie câştigată! Eu, voi, ei... toţi existăm. Nu trebuie să dovedim nimănui, nici măcar societăţii că merităm să facem parte din ea... Ar trebui să fim liberi, şi capabili să trăim independenţi de absolut orice formă de invenţie umană... De ce în aceste condiţii, 1% din populaţia globului deţine averi mai mari decât restul de 99%? Pentru că acesta e un sistem defect şi trebuie schibat sau îmbunătăţit. Aşa că vă rog, nu vă adaptaţi la această anomalie pe care în mod surprinzător, mulţi o acceptăm, ci faceţi ceva să schimbaţi situaţia actuala (şi nu spuneţi că nu aveţi ce face, că nu puteţi face nimic, pentru că este o prostie, acest gând ne ţine pe loc, toată lumea poate face ceva, noi suntem puterea). Ridicaţi-vă! Treziţi-vă! Schimbaţi-vă!

Internetul (II)

     Iar? Dap, iar. Dacă nu aţi citit "Internetul si efectele lui asupra tanarului" vă invit să îl citiţi înainte de a citi asta. (link)
     Dacă atunci mă enerva ce spunea nu mai ştiu cine la radio, de data asta chiar pe internet am dat de faza declanşatoare a intenţiei mele de a scrie în continuare despre acest subiect. Deci, ce s-a întâmplat? Un articol (nu intru în detalii) despre faptul că internetul s-ar putea să dispară din motive de securitate. Ok. Comentarii la articol? Păi, nişte deştepţi comentau (pe internet), că ar fi mai bine fără internet, să dispară, dă-l încolo. Am ajunge să socializăm şi noi şi ar fi totul roz şi bine. Pentru faza cu socializarea cred că am dat replica în articolul de mai sus. Pentru faza cu totul ar fi roz şi bine. Dacă aceşti indivizi cred că le-ar merge mult mai bine fără internet, îi invit să pornească ei revoluţia. Să nu mai folosească internetul deloc. Să nu mai meargă la un serviciu care foloseşte internetul pentru a funcţiona şi a face bani. Să nu mai folosească nimic ce ţine de internet. Să vedem cum se descurcă. După spusele lor, ei ar evolua mult mai repede ca noi maimuţele, aşa că ne pot duce spre salvare.
     Terminând cu ironia, voi repeta ce am scris şi în celălalt articol. Internetul nu are conştiinţă, deci nu poate fi rău. Omul e rău. Deci problema nu este internetul, ci omul. Hai să scăpăm de om, zic, nu?
     Închei. Asta a fost aşa mai pe scurt. M-am enervat puţin. Cred că următoarea chestie pe care o s-o scriu o să fie despre bani. Bani? Yey... O să fie frumos :)

Şi trece timpul...

     Au trecut deja două săptămâni de când am scris ultima dată. Nici nu mi-am dat seama... Cu ce am fost ocupat? Cu lucruri neimportante. Mai exact, şcoală. "Păi cum, domnule, că şcoala este importantă! De-aia se duce ţara de râpă, că nu mai învaţă copiii!" Eh, nu e chiar aşa... Nu intru prea tare în subiect pentru că, ghici ce, nu am timp. Am temă la fizică, la mate şi la franceză. Pe lângă asta am de învăţat pentru o eventuală ascultare la română şi pentru testul la biologie. Nu-mi ajung cele 29 de ore care le petrec în băncile incomode ale şcolii... trebuie să folosesc absolut tot timpul liber pentru a învăţa, că ăsta e viitorul, nu? Ei bine nu. Dar ce să faci... sunt un copil prost... trebuie să învăţ să mă adaptez. "Copiază copile, învaţă de la noi! De ce de la noi? Pentru că noi am clădit lumea din jurul tău! Nu este perfectă?" NU! Tocmai de aceea nu vreau să învăţ de la voi, ci voi învăţa din miile de greşeli ale voastre. Aşa că lăsaţi-mă în pace, criminalilor! Nu mai îmi omorâţi timpul!

PS: Încerc din greu să-mi fac timp şi pentru scris... Scris cărţi, scris pe blog...
PS2: Acum scriu cu diacritice ;) foarte tare, nu?