Nu sunt genul de persoană care se plânge. Nici măcar la lucrurile cele mai urâte. Dar, cred că e de la vreme, am început să dau numai de lucruri nasoale. Dacă ieri teatrul nu voia să mă vadă. Astăzi pizza nu vrea să o mănânc.
Comand pizza cu ton de la o pizzerie cunoscută din oraş şi primesc o pizza ce pare a fi de un alt fel, dar pe care e aruncată foarte puţin ton. Ciudat, nu? Am primit cumva o pizza rămasă şi puţin ajustată ca să corespundă pentru ceea ce am comandat? Probabil. Pe lângă asta am primit şi sos dulce în loc de picant.
Of, of, ce e şi cu lumea asta...
sâmbătă, 25 octombrie 2014
Short story: Eu vreau să văd teatrul, dar teatrul nu vrea să mă vadă pe mine
Fiind un iubitor al teatrului tind să mă duc la orice sepctacol care mai vine pe la noi prin oraş (Piteşti). De data asta am vrut să mă duc la Bani din cer. Nu ştiu cât de interesant era, unul dintre actorii principali era Bendeac, iar ceea ce m-a atras pe mine a fost regia: Horaţiu Mălăele. Aşa că am cumpărat bilete. Aseara când ajung la teatru era cam întuneric şi pustiu. De ce? Spectacolul se anulase. Nu scria pe nicăieri pe internet, pentru că noi nu am ajuns la avansul ăsta tehnologic, nici la intrare, decât la locul de unde se cumpărau bilete. Ni s-au dat banii frumos înapoi şi cam asta a fost. Lumea, din câte am văzut venea... Şi totuşi, de ce nu s-a ţinut spectacolul?
Acum ceva timp am mai încercat să merg la un spectacol tot cu Bendeac în rolul principal. Şi acela s-a anulat. Aşa că am avut oarecum o presimţire şi pentru acesta. Poate el nu joacă dacă nu e plină sala. Ţin să menţionez că am mai fost la un spectacol în care erau actori destul de cunoscuţi... au fost vreo 2 rânduri ocupate, dar spectacolul s-a ţinut. Şi noi alea două rânduri am aplaudat cât pentru toate. Oare chiar dragostea pentru a juca nu mai înseamnă nimic? Acum e doar banul... Si ştiu că ei nu câştigă mult... Şi totuşi nu reuşesc să înteţeg de ce? Poate că eu vreau să-l văd pe Bendeac, dar Bendeac nu vrea să mă vadă pe mine.
PS: Dacă tot am stat acasă, m-am uitat la filmul Winter's Tale. Foarte drăguţ, merită văzut.
Acum ceva timp am mai încercat să merg la un spectacol tot cu Bendeac în rolul principal. Şi acela s-a anulat. Aşa că am avut oarecum o presimţire şi pentru acesta. Poate el nu joacă dacă nu e plină sala. Ţin să menţionez că am mai fost la un spectacol în care erau actori destul de cunoscuţi... au fost vreo 2 rânduri ocupate, dar spectacolul s-a ţinut. Şi noi alea două rânduri am aplaudat cât pentru toate. Oare chiar dragostea pentru a juca nu mai înseamnă nimic? Acum e doar banul... Si ştiu că ei nu câştigă mult... Şi totuşi nu reuşesc să înteţeg de ce? Poate că eu vreau să-l văd pe Bendeac, dar Bendeac nu vrea să mă vadă pe mine.
PS: Dacă tot am stat acasă, m-am uitat la filmul Winter's Tale. Foarte drăguţ, merită văzut.
miercuri, 22 octombrie 2014
Money, money, money...
Sunt în clasa a XI-a. Printre multele materii de la liceu se numără şi "Economia". La economie, teoretic, învăţ cum stau lucrurile prin lumea asta, căci, până la urmă, economia e ceva fundamental în vieţile noastre şi are un impact major de când ne naştem până murim.
Şi totuşi, e acest sistem pe care l-am acceptat cu toţii (pentru că aşa e normal şi nu concepem cum se poate altfel) cel mai bun posibil? Răspunsul: un mare NU, în nici un caz.
Şi pentru că vorbeam de economie, citez principiile fundamentale ale acesteia, predate chiar la ora respectivă. Deci lucruri spuse pe faţă, ştiute de toată lumea şi totuşi, într-un mod inexplicabil, acceptate. De ce zic inexplicabil, pentru că mi se par de a dreptul revoltătoare.
Primul şi al doilea: "Indivizii se confruntă cu alegeri şi renunţări." , " Costul unui lucru este dat de valoarea altui lucru la care se reununţă pentru a-l obţine. " . Înainte să încep eu să comentez. Vă rog opriţi-vă din citit şi gândiţi-vă bine dacă ce scrie aici este firesc. Gata? Dacă aţi spus da, e firesc, felicitări, nu realizaţi şi vă place viaţa dictată de alţii. Mi se pare o prostie incredibilă ca acum, în secolul 21, în care avem tehnologii incredibile, nivelul de sănătate mult peste cel din trecut, şi în general suntem la un nivel foarte ridicat al evoluţiei, să acceptăm că noi, ca oameni, încă trebuie să renunţăm la ceva, să facem compromisuri, când este evident că se poate ca toată lumea să obţină ceva. Suna a ceva ce mulţi ar numi Utopie, nu? Eh, nu e chiar aşa, şi voi intra mai tare în detaliu pe viitor, dar până atunci vă rog să vă gândiţi foarte mult şi atent asupra acestui lucru.
Al treilea: "Indivizii decid raţional pe baza analizei marginale." Foarte asemănător cu cele două de mai sus. Trebuie să renunţi la lucruri pt a-ţi permite alte lucruri, şi oricum, conform principiului al doilea, dacă n-ar trebui să renunţi la ceva, lucrurile nu ar mai avea valoare. Dar oare ar trebui să preţuim lucruri? Oare trebuie să fim atât de superficiali? Nu mai bine am preţui viaţa şi tot ce ne înconjoară. Dar cine ştie, în curând aceste două lucruri se vor cumpăra şi ele cu bani. Dar stai... la un anumit nivel, acest lucru deja se întâmplă...
Al patrulea: "Indivizii răspund la stimulente." Probabil cel mai dezgustător şi oribil dintre cele 7. Acest lucru arată că economia se bazează pe faptul că suntem fiinţe-roboţi, ce răspund la stimulente. Atât timp cât există stimulente, noi ne vom comforma dorinţelor celui ce le oferă.
Al 5-lea: "În urma schimbului voluntar, câştigă fiecare parte implicată." La ce se referă acest lucru? La faptul că tu cumperi ceva, tu primeşti acel lucru pe care îl cumperi, iar cel ce vinde primeşte banul. Întrebarea e... ce câştigă fiecare? Răspuns; nimic. Cum nimic? Nimic... Vânzătorul câştigă nişte hârtii sau nişte cifre trecute într-un calculator, care în funcţie de "noroc" pot în câteva zile să nu mai valoreze nimic, iar cumpărătorul se alege cu ceva ce probabil e prost (voi dezvolta acest lucru tot în viitor. Deşi nu face parte din cele 7 principii date, este clar şi vizibil că oricine vrea profit, cât mai mulţi bani, lucru ce înseamnă că ceea ce cumperi tu poate să nu fie de calitate, deoarece eficienţa, abundenţa şi durabilitatea sunt inamicii economiei).
Al 6-lea; "Piaţa asigură o alocare eficientă a resurselor." O prostie, mare prostie. Acest lucru este total teoretic. Şi se vede clar că folosim cât mai multe lucruri rele sau prea mult. În loc să trecem la metodele ecologice de creare a energiei, continuăm cu petrolul, cu defrişarea masivă a pădurilor şi alte lucruri, pentru că aduc profit. De ce aduc profit mai mult decât cele ecologice? Simplu: pt că există deja nişte firme cu mulţi bani ce fără petrol şi alte lucruri de genul, ar da-o în bară, aceste firme deţin patente asupra unor lucruri ce trebuiesc folosite în echipamentele de producere a energiei ecologice, astfel, se creşte preţul la aceste lucruri şi echipamentele devin scumpe, nimeni nu le cumpără pentru că sunt aşa scumpe şi rămân la ce există deja şi cei ce dictează se îmbogăţesc şi mai mult.
Al 7-lea: "Uneori guvernul poate îmbunătăţii rezultatele pieţei." Nu am prea multe de comentat aici. Pentru că include foarte mult un alt subiect pe care aş vrea să-l discut. Este clar că cine e influent aranjează treburile.
Data viitoare o să încerc să vorbesc mai mult despre aceşti bani, cum se produc, despre bănci, despre câteva mişcări care militează împotriva banilor, despre alternative şi altele, Până atunci, vreau să vă mai gândiţi la nişte lucruri. Dacă economia şi în general banul stă la baza societăţii noastre, nu ar trebui perfecţionată în aşa fel încât toată lumea să fie în echilibru. De ce există oameni săraci care n-au ce mânca, oameni (probabil ca mine şi ca voi) care muncesc sau vor munci din greu toată viaţa lor doar pentru a-şi câştiga existenţa? Existenţa nu trebuie câştigată! Eu, voi, ei... toţi existăm. Nu trebuie să dovedim nimănui, nici măcar societăţii că merităm să facem parte din ea... Ar trebui să fim liberi, şi capabili să trăim independenţi de absolut orice formă de invenţie umană... De ce în aceste condiţii, 1% din populaţia globului deţine averi mai mari decât restul de 99%? Pentru că acesta e un sistem defect şi trebuie schibat sau îmbunătăţit. Aşa că vă rog, nu vă adaptaţi la această anomalie pe care în mod surprinzător, mulţi o acceptăm, ci faceţi ceva să schimbaţi situaţia actuala (şi nu spuneţi că nu aveţi ce face, că nu puteţi face nimic, pentru că este o prostie, acest gând ne ţine pe loc, toată lumea poate face ceva, noi suntem puterea). Ridicaţi-vă! Treziţi-vă! Schimbaţi-vă!
Şi totuşi, e acest sistem pe care l-am acceptat cu toţii (pentru că aşa e normal şi nu concepem cum se poate altfel) cel mai bun posibil? Răspunsul: un mare NU, în nici un caz.
Şi pentru că vorbeam de economie, citez principiile fundamentale ale acesteia, predate chiar la ora respectivă. Deci lucruri spuse pe faţă, ştiute de toată lumea şi totuşi, într-un mod inexplicabil, acceptate. De ce zic inexplicabil, pentru că mi se par de a dreptul revoltătoare.
Primul şi al doilea: "Indivizii se confruntă cu alegeri şi renunţări." , " Costul unui lucru este dat de valoarea altui lucru la care se reununţă pentru a-l obţine. " . Înainte să încep eu să comentez. Vă rog opriţi-vă din citit şi gândiţi-vă bine dacă ce scrie aici este firesc. Gata? Dacă aţi spus da, e firesc, felicitări, nu realizaţi şi vă place viaţa dictată de alţii. Mi se pare o prostie incredibilă ca acum, în secolul 21, în care avem tehnologii incredibile, nivelul de sănătate mult peste cel din trecut, şi în general suntem la un nivel foarte ridicat al evoluţiei, să acceptăm că noi, ca oameni, încă trebuie să renunţăm la ceva, să facem compromisuri, când este evident că se poate ca toată lumea să obţină ceva. Suna a ceva ce mulţi ar numi Utopie, nu? Eh, nu e chiar aşa, şi voi intra mai tare în detaliu pe viitor, dar până atunci vă rog să vă gândiţi foarte mult şi atent asupra acestui lucru.
Al treilea: "Indivizii decid raţional pe baza analizei marginale." Foarte asemănător cu cele două de mai sus. Trebuie să renunţi la lucruri pt a-ţi permite alte lucruri, şi oricum, conform principiului al doilea, dacă n-ar trebui să renunţi la ceva, lucrurile nu ar mai avea valoare. Dar oare ar trebui să preţuim lucruri? Oare trebuie să fim atât de superficiali? Nu mai bine am preţui viaţa şi tot ce ne înconjoară. Dar cine ştie, în curând aceste două lucruri se vor cumpăra şi ele cu bani. Dar stai... la un anumit nivel, acest lucru deja se întâmplă...
Al patrulea: "Indivizii răspund la stimulente." Probabil cel mai dezgustător şi oribil dintre cele 7. Acest lucru arată că economia se bazează pe faptul că suntem fiinţe-roboţi, ce răspund la stimulente. Atât timp cât există stimulente, noi ne vom comforma dorinţelor celui ce le oferă.
Al 5-lea: "În urma schimbului voluntar, câştigă fiecare parte implicată." La ce se referă acest lucru? La faptul că tu cumperi ceva, tu primeşti acel lucru pe care îl cumperi, iar cel ce vinde primeşte banul. Întrebarea e... ce câştigă fiecare? Răspuns; nimic. Cum nimic? Nimic... Vânzătorul câştigă nişte hârtii sau nişte cifre trecute într-un calculator, care în funcţie de "noroc" pot în câteva zile să nu mai valoreze nimic, iar cumpărătorul se alege cu ceva ce probabil e prost (voi dezvolta acest lucru tot în viitor. Deşi nu face parte din cele 7 principii date, este clar şi vizibil că oricine vrea profit, cât mai mulţi bani, lucru ce înseamnă că ceea ce cumperi tu poate să nu fie de calitate, deoarece eficienţa, abundenţa şi durabilitatea sunt inamicii economiei).
Al 6-lea; "Piaţa asigură o alocare eficientă a resurselor." O prostie, mare prostie. Acest lucru este total teoretic. Şi se vede clar că folosim cât mai multe lucruri rele sau prea mult. În loc să trecem la metodele ecologice de creare a energiei, continuăm cu petrolul, cu defrişarea masivă a pădurilor şi alte lucruri, pentru că aduc profit. De ce aduc profit mai mult decât cele ecologice? Simplu: pt că există deja nişte firme cu mulţi bani ce fără petrol şi alte lucruri de genul, ar da-o în bară, aceste firme deţin patente asupra unor lucruri ce trebuiesc folosite în echipamentele de producere a energiei ecologice, astfel, se creşte preţul la aceste lucruri şi echipamentele devin scumpe, nimeni nu le cumpără pentru că sunt aşa scumpe şi rămân la ce există deja şi cei ce dictează se îmbogăţesc şi mai mult.
Al 7-lea: "Uneori guvernul poate îmbunătăţii rezultatele pieţei." Nu am prea multe de comentat aici. Pentru că include foarte mult un alt subiect pe care aş vrea să-l discut. Este clar că cine e influent aranjează treburile.
Data viitoare o să încerc să vorbesc mai mult despre aceşti bani, cum se produc, despre bănci, despre câteva mişcări care militează împotriva banilor, despre alternative şi altele, Până atunci, vreau să vă mai gândiţi la nişte lucruri. Dacă economia şi în general banul stă la baza societăţii noastre, nu ar trebui perfecţionată în aşa fel încât toată lumea să fie în echilibru. De ce există oameni săraci care n-au ce mânca, oameni (probabil ca mine şi ca voi) care muncesc sau vor munci din greu toată viaţa lor doar pentru a-şi câştiga existenţa? Existenţa nu trebuie câştigată! Eu, voi, ei... toţi existăm. Nu trebuie să dovedim nimănui, nici măcar societăţii că merităm să facem parte din ea... Ar trebui să fim liberi, şi capabili să trăim independenţi de absolut orice formă de invenţie umană... De ce în aceste condiţii, 1% din populaţia globului deţine averi mai mari decât restul de 99%? Pentru că acesta e un sistem defect şi trebuie schibat sau îmbunătăţit. Aşa că vă rog, nu vă adaptaţi la această anomalie pe care în mod surprinzător, mulţi o acceptăm, ci faceţi ceva să schimbaţi situaţia actuala (şi nu spuneţi că nu aveţi ce face, că nu puteţi face nimic, pentru că este o prostie, acest gând ne ţine pe loc, toată lumea poate face ceva, noi suntem puterea). Ridicaţi-vă! Treziţi-vă! Schimbaţi-vă!
miercuri, 15 octombrie 2014
Internetul (II)
Iar? Dap, iar. Dacă nu aţi citit "Internetul si efectele lui asupra tanarului" vă invit să îl citiţi înainte de a citi asta. (link)
Dacă atunci mă enerva ce spunea nu mai ştiu cine la radio, de data asta chiar pe internet am dat de faza declanşatoare a intenţiei mele de a scrie în continuare despre acest subiect. Deci, ce s-a întâmplat? Un articol (nu intru în detalii) despre faptul că internetul s-ar putea să dispară din motive de securitate. Ok. Comentarii la articol? Păi, nişte deştepţi comentau (pe internet), că ar fi mai bine fără internet, să dispară, dă-l încolo. Am ajunge să socializăm şi noi şi ar fi totul roz şi bine. Pentru faza cu socializarea cred că am dat replica în articolul de mai sus. Pentru faza cu totul ar fi roz şi bine. Dacă aceşti indivizi cred că le-ar merge mult mai bine fără internet, îi invit să pornească ei revoluţia. Să nu mai folosească internetul deloc. Să nu mai meargă la un serviciu care foloseşte internetul pentru a funcţiona şi a face bani. Să nu mai folosească nimic ce ţine de internet. Să vedem cum se descurcă. După spusele lor, ei ar evolua mult mai repede ca noi maimuţele, aşa că ne pot duce spre salvare.
Terminând cu ironia, voi repeta ce am scris şi în celălalt articol. Internetul nu are conştiinţă, deci nu poate fi rău. Omul e rău. Deci problema nu este internetul, ci omul. Hai să scăpăm de om, zic, nu?
Închei. Asta a fost aşa mai pe scurt. M-am enervat puţin. Cred că următoarea chestie pe care o s-o scriu o să fie despre bani. Bani? Yey... O să fie frumos :)
Dacă atunci mă enerva ce spunea nu mai ştiu cine la radio, de data asta chiar pe internet am dat de faza declanşatoare a intenţiei mele de a scrie în continuare despre acest subiect. Deci, ce s-a întâmplat? Un articol (nu intru în detalii) despre faptul că internetul s-ar putea să dispară din motive de securitate. Ok. Comentarii la articol? Păi, nişte deştepţi comentau (pe internet), că ar fi mai bine fără internet, să dispară, dă-l încolo. Am ajunge să socializăm şi noi şi ar fi totul roz şi bine. Pentru faza cu socializarea cred că am dat replica în articolul de mai sus. Pentru faza cu totul ar fi roz şi bine. Dacă aceşti indivizi cred că le-ar merge mult mai bine fără internet, îi invit să pornească ei revoluţia. Să nu mai folosească internetul deloc. Să nu mai meargă la un serviciu care foloseşte internetul pentru a funcţiona şi a face bani. Să nu mai folosească nimic ce ţine de internet. Să vedem cum se descurcă. După spusele lor, ei ar evolua mult mai repede ca noi maimuţele, aşa că ne pot duce spre salvare.
Terminând cu ironia, voi repeta ce am scris şi în celălalt articol. Internetul nu are conştiinţă, deci nu poate fi rău. Omul e rău. Deci problema nu este internetul, ci omul. Hai să scăpăm de om, zic, nu?
Închei. Asta a fost aşa mai pe scurt. M-am enervat puţin. Cred că următoarea chestie pe care o s-o scriu o să fie despre bani. Bani? Yey... O să fie frumos :)
duminică, 12 octombrie 2014
Şi trece timpul...
Au trecut deja două săptămâni de când am scris ultima dată. Nici nu mi-am dat seama... Cu ce am fost ocupat? Cu lucruri neimportante. Mai exact, şcoală. "Păi cum, domnule, că şcoala este importantă! De-aia se duce ţara de râpă, că nu mai învaţă copiii!" Eh, nu e chiar aşa... Nu intru prea tare în subiect pentru că, ghici ce, nu am timp. Am temă la fizică, la mate şi la franceză. Pe lângă asta am de învăţat pentru o eventuală ascultare la română şi pentru testul la biologie. Nu-mi ajung cele 29 de ore care le petrec în băncile incomode ale şcolii... trebuie să folosesc absolut tot timpul liber pentru a învăţa, că ăsta e viitorul, nu? Ei bine nu. Dar ce să faci... sunt un copil prost... trebuie să învăţ să mă adaptez. "Copiază copile, învaţă de la noi! De ce de la noi? Pentru că noi am clădit lumea din jurul tău! Nu este perfectă?" NU! Tocmai de aceea nu vreau să învăţ de la voi, ci voi învăţa din miile de greşeli ale voastre. Aşa că lăsaţi-mă în pace, criminalilor! Nu mai îmi omorâţi timpul!
PS: Încerc din greu să-mi fac timp şi pentru scris... Scris cărţi, scris pe blog...
PS2: Acum scriu cu diacritice ;) foarte tare, nu?
PS: Încerc din greu să-mi fac timp şi pentru scris... Scris cărţi, scris pe blog...
PS2: Acum scriu cu diacritice ;) foarte tare, nu?
duminică, 7 septembrie 2014
Recomandari muzica - Partea 1
Nu prea am chef de scris. Nu prea am chef de nimic. Totusi, ca sa nu las blog-ul sa doarma o sa scriu o lista cu mai multe melodii care imi plac.
1. Alexander Rybak - a castigat eurovisionul prin 2009, nu multa lume mai stie de el si e pacat
2. Andrew Garcia, Chester See, Andy Lange si Josh Golden - 4 cantareti cu voci minunate, fie ca fac cover la ceva, fie ca e vorba de o melodie originala, n-au cum sa nu te faca sa te simti bine
3. Let it go - varianta masculina, suna foarte bine
4. David Choi - la fel ca cei 4 de mai sus, voce minunata
5. Lindsey Stirling - vioara (eventual + dubstep)
6. Linkin Park - putin rock
7. Two Steps From Hell - instrumentala
8. Hopeless Wanderer - am dat peste ea de curand
9. Amelie - probabil unul dintre cele mai frumoase soundtrack-uri (in opinia mea)
10. Child of Light - cine spune ca jocurile video nu pot fi arta? un exemplu de coloana sonora a unui joc superb
1. Alexander Rybak - a castigat eurovisionul prin 2009, nu multa lume mai stie de el si e pacat
2. Andrew Garcia, Chester See, Andy Lange si Josh Golden - 4 cantareti cu voci minunate, fie ca fac cover la ceva, fie ca e vorba de o melodie originala, n-au cum sa nu te faca sa te simti bine
3. Let it go - varianta masculina, suna foarte bine
4. David Choi - la fel ca cei 4 de mai sus, voce minunata
5. Lindsey Stirling - vioara (eventual + dubstep)
6. Linkin Park - putin rock
7. Two Steps From Hell - instrumentala
8. Hopeless Wanderer - am dat peste ea de curand
9. Amelie - probabil unul dintre cele mai frumoase soundtrack-uri (in opinia mea)
10. Child of Light - cine spune ca jocurile video nu pot fi arta? un exemplu de coloana sonora a unui joc superb
duminică, 31 august 2014
Ganduri #3: Frica
Daca ati umblat putin prin blogul meu, e posibil sa fi dat peste o postare in care explicam de ce, pe moment, Romania nu mai reprezinta o optiune pe lista tarilor in care vreau sa invat. Asa ca am inceput sa caut lucruri despre anumite tari, sa ma decid unde sa plec. Cum in lumea noastra raul este pus in fata, primele rezultate in cautarile pe google despre anumite tari, erau cu lucruri rele. Japonia cu cutremurul cel mare si destul de recent (2011,parca) , Norvegia cu acel atentat, etc. Si eu ca un copil ce cauta sa mearga intr-un loc in care totul e bine si frumos, m-am speriat.
Astfel, in noaptea in care am citit toate cele, am stat treaz mai mult gandindu-ma ca sunt gata sa raman in tara din simplul fapt ca mi-era frica. Atunci am realizat cat de prostut puteam sa fiu.
Un profesor la care am tinut mult si care, din pacate a murit, la una din ore ne-a spus urmatorul lucru: "Daca ar fi sa vina un extraterestru la voi si v-ar invita pe alta planeta pe voi si pe o persoana la alegerea voastra, v-ati duce? Si pe cine ati lua?" Clasa a ramas amutita. Nimeni nu si-a exprimat opinia ca s-ar duce. Eu, insa, cred ca eram diferit de ceilalti colegi in acel moment. Daca colegii mei, probabil, nu vroiau sa se duca pentru ca nu le-ar fi placut, eu m-am trezit impietrit de frica de a ma exprima, de a fi diferit de ei. Vroiam sa ridic mana, insa mana nu ma asculta. Profesorul, nu stiu daca mi-a citit gandurile, sau a crezut ca noua ne era frica sa acceptam propunerea extraterestrului, ne-a vorbit apoi despre frica. S-a intamplat acum destul de mult timp. Nu stiu exact daca a fost dupa faza cu extraterestrul sau altcandva, nu stiu daca ce ne-a spus era de la el sau imprumutat de la altcineva. Insa eu, stand in banca speriat, am capatat un oarecare curaj dupa ce ne-a vorbit despre frica. "Nu exista oameni curajosi." ne-a spus. "Exista doar oameni care stiu sa-si ascunda bine frica."
Si totusi ce este aceasta frica? Ceva ce ne tine pe loc. Lucrurile se vor intampla fie ca ne e noua frica de ele sau nu. Frica nu te ajuta sa treci mai departe, ci te tine pe loc. Iar ultimul lucru pe care il vrei atunci cand ti-e frica e sa stai pe loc.
Nu ar trebui sa imi fie frica niciodata. Nu ar trebui sa imi fie frica sa incerc, sa vorbesc, sa fac ceva, sa mor. Pentru ca eventual ceva tot o sa se intample. Iar frica lasa rani, care eventual evolueaza in regrete.
Frica e totusi un instinct. E ceva greu de controlat. Insa nu e imposibil. Am hotarat ca voi pleca indiferent cate lucruri rele voi auzi. Am hotarat ca voi merge mai departe indiferent cat de greu va parea drumul. Am hotarat sa incerc sa fiu curajos. Pana la urma cu frica as ajunge sa ma inchid in casa, unde mi-ar fi frica doar de intuneric.
Ca veni vorba de frica de intuneric. Mai sunt niste lucruri pe care as vrea sa le spun, dar intr-o postare viitoare. Pana atunci... O zi buna si... Fiti curajosi!
Astfel, in noaptea in care am citit toate cele, am stat treaz mai mult gandindu-ma ca sunt gata sa raman in tara din simplul fapt ca mi-era frica. Atunci am realizat cat de prostut puteam sa fiu.
Un profesor la care am tinut mult si care, din pacate a murit, la una din ore ne-a spus urmatorul lucru: "Daca ar fi sa vina un extraterestru la voi si v-ar invita pe alta planeta pe voi si pe o persoana la alegerea voastra, v-ati duce? Si pe cine ati lua?" Clasa a ramas amutita. Nimeni nu si-a exprimat opinia ca s-ar duce. Eu, insa, cred ca eram diferit de ceilalti colegi in acel moment. Daca colegii mei, probabil, nu vroiau sa se duca pentru ca nu le-ar fi placut, eu m-am trezit impietrit de frica de a ma exprima, de a fi diferit de ei. Vroiam sa ridic mana, insa mana nu ma asculta. Profesorul, nu stiu daca mi-a citit gandurile, sau a crezut ca noua ne era frica sa acceptam propunerea extraterestrului, ne-a vorbit apoi despre frica. S-a intamplat acum destul de mult timp. Nu stiu exact daca a fost dupa faza cu extraterestrul sau altcandva, nu stiu daca ce ne-a spus era de la el sau imprumutat de la altcineva. Insa eu, stand in banca speriat, am capatat un oarecare curaj dupa ce ne-a vorbit despre frica. "Nu exista oameni curajosi." ne-a spus. "Exista doar oameni care stiu sa-si ascunda bine frica."
Si totusi ce este aceasta frica? Ceva ce ne tine pe loc. Lucrurile se vor intampla fie ca ne e noua frica de ele sau nu. Frica nu te ajuta sa treci mai departe, ci te tine pe loc. Iar ultimul lucru pe care il vrei atunci cand ti-e frica e sa stai pe loc.
Nu ar trebui sa imi fie frica niciodata. Nu ar trebui sa imi fie frica sa incerc, sa vorbesc, sa fac ceva, sa mor. Pentru ca eventual ceva tot o sa se intample. Iar frica lasa rani, care eventual evolueaza in regrete.
Frica e totusi un instinct. E ceva greu de controlat. Insa nu e imposibil. Am hotarat ca voi pleca indiferent cate lucruri rele voi auzi. Am hotarat ca voi merge mai departe indiferent cat de greu va parea drumul. Am hotarat sa incerc sa fiu curajos. Pana la urma cu frica as ajunge sa ma inchid in casa, unde mi-ar fi frica doar de intuneric.
Ca veni vorba de frica de intuneric. Mai sunt niste lucruri pe care as vrea sa le spun, dar intr-o postare viitoare. Pana atunci... O zi buna si... Fiti curajosi!
sâmbătă, 30 august 2014
Calatorii #3: Kosice (Casovia), Slovacia
In 2013 am pornit intr-un circuit prin Europa. Ordinea vizitelor fiind: Kosice (Slovacia), Bratislava (Slovacia), Praga (Cehia), Viena (Austria) si Budapesta (Ungaria). Despre ultima am scris deja aici.
Asa ca o sa o iau de data asta in ordine si o sa vorbesc despre Kosice. Acest dragut orasel a fost in 2013 capitala culturala europeana. Din pacate nu am putut profita de asta deoarece am stat doar o noapte acolo.
Am stat la Penzion Beryl. Este foarte aproape de centru (lucru pe care nu il stiam initial, dar a fost o surpirza placuta). Camera a fost frumoasa, spatioasa si curata. Micul dejun a fost destul de variat. Aveau si parcare intr-un garaj, langa pensiune si era gratis. Personalul a fost amabil. Doua lucruri au fost neplacute. Pe internet scria ca in camera este aer conditionat. Acesta s-a dovedit a fi defapt un ventilator micut care nu prea facea mare lucru. Al doilea lucru neplacut a fost ca pensiunea era in constructie. Lucrarile au inceput destul de tarziu cat sa nu ne deranjeze, dar se poate sa fie zgomot. Nu stiu daca au terminat sau nu, dar daca puteti, ar fi bine sa intrebati.
Oraselul nu arata prea bine. Din cate am inteles se baza pe industrie in trecut. Insa centrul este foarte frumos. Am apucat sa ma plimb in seara in care am ajuns pe acolo si m-am simtit foarte bine. Nu am vizitat nimic, nici nu stiu daca era ceva de vizitat. Insa nu cred ca sunt prea multe de facut pe acolo. Ca oras de tranzit este super OK.
Postez si cateva poze. Imi pare rau ca nu prea am. Anul trecut am mers mai mult pe ideea "experimenteaza acum", asa ca am preferat sa admir decat sa fac poze. Ultimele 3 sunt de pe drumul dintre Kosice si Bratislava. Drumul a fost foarte frumos si foarte bun.
Asa ca o sa o iau de data asta in ordine si o sa vorbesc despre Kosice. Acest dragut orasel a fost in 2013 capitala culturala europeana. Din pacate nu am putut profita de asta deoarece am stat doar o noapte acolo.
Am stat la Penzion Beryl. Este foarte aproape de centru (lucru pe care nu il stiam initial, dar a fost o surpirza placuta). Camera a fost frumoasa, spatioasa si curata. Micul dejun a fost destul de variat. Aveau si parcare intr-un garaj, langa pensiune si era gratis. Personalul a fost amabil. Doua lucruri au fost neplacute. Pe internet scria ca in camera este aer conditionat. Acesta s-a dovedit a fi defapt un ventilator micut care nu prea facea mare lucru. Al doilea lucru neplacut a fost ca pensiunea era in constructie. Lucrarile au inceput destul de tarziu cat sa nu ne deranjeze, dar se poate sa fie zgomot. Nu stiu daca au terminat sau nu, dar daca puteti, ar fi bine sa intrebati.
Oraselul nu arata prea bine. Din cate am inteles se baza pe industrie in trecut. Insa centrul este foarte frumos. Am apucat sa ma plimb in seara in care am ajuns pe acolo si m-am simtit foarte bine. Nu am vizitat nimic, nici nu stiu daca era ceva de vizitat. Insa nu cred ca sunt prea multe de facut pe acolo. Ca oras de tranzit este super OK.
Postez si cateva poze. Imi pare rau ca nu prea am. Anul trecut am mers mai mult pe ideea "experimenteaza acum", asa ca am preferat sa admir decat sa fac poze. Ultimele 3 sunt de pe drumul dintre Kosice si Bratislava. Drumul a fost foarte frumos si foarte bun.
luni, 25 august 2014
Internetul si efectele lui asupra tanarului
Cat mancam linistit ceva dulce, astazi, la radio, am auzit vocea unui asa zis expert, care, la fel ca multi, multi altii, a inceput sa zica el, ca domnule, internetul e rau si daca esti tanar si il folosesti, cel mai probabil esti un retardat.
Mi s-a luat de "expertii" de peste tot, asa ca m-am hotarat sa scriu si viziunea mea asupra acestui lucru, eu fiind un tanar care foloseste internetul.
In primul rand, ca sa scap de chestia asta. Daca nu esti tanar/copil, nu poti fi expert in psihologia tinerilor/copiilor. Odata ajuns adult, mintea ti se intuneca si nu mai intelegi copiii, oricat de expert te-ai considera in acest lucru.
Si acum... internetul, aceasta boala a secolului, ce ii infecteaza pe toti tinerii si ii face niste prosti. Ei bine, iarta-ma ca te sochez, cititorule ce te consideri adult, dar internetul nu este o boala, asa cum vezi peste tot. Ci chiar un antidot la o boala.
Peste tot poti gasi articole, in care specialistii calca internetul in picioare. Dar unde sunt articolele in care sunt prezentate partile bune? Nu prea sunt, adica sunt, dar foarte putine.
De ce zic ca internetul e un antidot pentru unii. Pai, specialistii, in gandirea lor impecabila, spun ca tanarul devine antisocial din cauza internetului. Nu am vazut pe nimeni care sa gandeasca in urmatorul fel: poate copilul are dificultati sa se integreze din cine stie ce motiv, fara a fi implicat internetul. Cand intervine internetul in aceasta poveste? Cand copilul e izolat, suparat, da de internet. Ce devine internetul pentru el? O cale de scapare, o lume in care nimeni nu-l critica, in care poate fi acceptat. De asemenea, pentru tanarul care isi doreste, dar nu poate avea ceva, poate gasi acel ceva pe internet.
Deci dragi specialisti, problema nu este internetul. Ci lumea in care traim. Daca tanarul nu ar fi inconjurat de rautate (rautatea care este nascuta din rautate la randul ei) si trimis la margine, culmea de cele mai multe ori pentru ca este exceptional, nu ar mai avea probleme si nu s-ar mai retrage in lumea pe care el o vede ca salvatoare numita internet. Daca tanarul ar avea posibilitatea sa nu fie ingradit de posibilitati si reguli stupide, nu ar mai vrea sa evadeze in lumea in care este liber, numita internet.
Internetul a aparut pentru a ne ajuta sa mentinem pasul cu evolutia. Fara internet, lumea noastra nu ar putea evolua, deoarece a devenit o mare parte din ceea ce suntem noi in viata de zi cu zi. Nu trebuie sa-l respingem, nu trebuie sa ne intoarcem in epoca de piatra, trebuie sa evoluam. Nu internetul este rau, ci omul. Cauza nu este internetul, ci este o rezolvare temporara a unor probleme, o lume in care tanarul pe care specialistii il considera retardat (si astfel ajunge, in mod ironic, la internet) se poate adaposti, pana lumea reala ii va oferi posibilitatea sa isi realizeze visele, sa fie in siguranta.
In final, dragi specialisti, adulti, cititori. Haideti sa nu mai dam vina pe internet, care are atat de multe plusuri. Sa nu respingem internetul, ci rautatea oamenilor. O zi buna tuturor!
Mi s-a luat de "expertii" de peste tot, asa ca m-am hotarat sa scriu si viziunea mea asupra acestui lucru, eu fiind un tanar care foloseste internetul.
In primul rand, ca sa scap de chestia asta. Daca nu esti tanar/copil, nu poti fi expert in psihologia tinerilor/copiilor. Odata ajuns adult, mintea ti se intuneca si nu mai intelegi copiii, oricat de expert te-ai considera in acest lucru.
Si acum... internetul, aceasta boala a secolului, ce ii infecteaza pe toti tinerii si ii face niste prosti. Ei bine, iarta-ma ca te sochez, cititorule ce te consideri adult, dar internetul nu este o boala, asa cum vezi peste tot. Ci chiar un antidot la o boala.
Peste tot poti gasi articole, in care specialistii calca internetul in picioare. Dar unde sunt articolele in care sunt prezentate partile bune? Nu prea sunt, adica sunt, dar foarte putine.
De ce zic ca internetul e un antidot pentru unii. Pai, specialistii, in gandirea lor impecabila, spun ca tanarul devine antisocial din cauza internetului. Nu am vazut pe nimeni care sa gandeasca in urmatorul fel: poate copilul are dificultati sa se integreze din cine stie ce motiv, fara a fi implicat internetul. Cand intervine internetul in aceasta poveste? Cand copilul e izolat, suparat, da de internet. Ce devine internetul pentru el? O cale de scapare, o lume in care nimeni nu-l critica, in care poate fi acceptat. De asemenea, pentru tanarul care isi doreste, dar nu poate avea ceva, poate gasi acel ceva pe internet.
Deci dragi specialisti, problema nu este internetul. Ci lumea in care traim. Daca tanarul nu ar fi inconjurat de rautate (rautatea care este nascuta din rautate la randul ei) si trimis la margine, culmea de cele mai multe ori pentru ca este exceptional, nu ar mai avea probleme si nu s-ar mai retrage in lumea pe care el o vede ca salvatoare numita internet. Daca tanarul ar avea posibilitatea sa nu fie ingradit de posibilitati si reguli stupide, nu ar mai vrea sa evadeze in lumea in care este liber, numita internet.
Internetul a aparut pentru a ne ajuta sa mentinem pasul cu evolutia. Fara internet, lumea noastra nu ar putea evolua, deoarece a devenit o mare parte din ceea ce suntem noi in viata de zi cu zi. Nu trebuie sa-l respingem, nu trebuie sa ne intoarcem in epoca de piatra, trebuie sa evoluam. Nu internetul este rau, ci omul. Cauza nu este internetul, ci este o rezolvare temporara a unor probleme, o lume in care tanarul pe care specialistii il considera retardat (si astfel ajunge, in mod ironic, la internet) se poate adaposti, pana lumea reala ii va oferi posibilitatea sa isi realizeze visele, sa fie in siguranta.
In final, dragi specialisti, adulti, cititori. Haideti sa nu mai dam vina pe internet, care are atat de multe plusuri. Sa nu respingem internetul, ci rautatea oamenilor. O zi buna tuturor!
joi, 21 august 2014
Ganduri #2: Cum m-a schimbat experienta de a fi actor?
Cum am scris in prima parte din Ganduri, imi place cultura. Insa nu o prea gasesc in jurul meu. Asa ca in disperarea de a gasi oameni cu care sa am ceva in comun, m-am inscris la cursuri de actorie. Vroiam sa fiu inconjurat de oameni minuntati si asta am obtinut.
Insa cursurile de actorie nu mi-au oferit doar oameni minunati in jurul meu. Ci si o perspectiva a ceea ce eram eu. Am ajuns sa ma cunosc, sa ma dezvolt si sa ma decid asupra unor idei care initial pareau straine de ceea ce credeam ca sunt.
Oameni perfecti e greu sa intalnesti. Asa ca nu am gasit asa ceva. Dar am gasit oameni frumosi. Oameni care desi aveau defectele lor, radiau o energie placuta. Nu toti desigur. Dar majoritatea. Au fost si dezamagiri intr-adevar, care poate ar fi vazute altfel de altii, dar de mine si gandirea mea au fost vazute intr-un mod in care au fost toate dezamagirile din viata mea.
Pe scena te simti incredibil. Tu esti puternic, tu detii controlul, tu esti un vis. In fata ta poate sa fie o sala goala. Oamenii din mintea ta o vor umple cat ai clipi. Publicul te va aplauda pe tine. Esti un maestru. Ai reusit sa-l pacalesti ca esti altcineva, cand defapt tot timpul ai fost tu. Si daca e o singura persoana, una singura, care e acolo si te priveste uimita. Iti multumeste ca i-ai schimbat viata si ca ai facut-o sa viseze. Te aplauda la final. Ai reusit sa schimbi ceva.
Teatrul esti tu. Tu esti arta cand esti pe scena. E incredibil cand aflii ce rol vei juca in viitor. Este un tiran? In sfarsit iti vei putea varsa toata furia in fata lumii. Dar desi e furia ta, nu tu esti cel care o varsa, ci personajul tau. Publicul nu te vede pe tine, vede o alta persoana si la final afla ca esti tu... si nimic nu mai conteaza. Ai fost incredibil.
Totusi teatrul a avut pentru mine niste efecte secundare, nu tocmai placute. Si am vorbit in review-ul de la Lucy, despre cei care se cred mari critici. Cum am devenit actor, am devenit si critic. Am inceput sa ma uit la o piesa de teatru atent si sa ii vad greselile. La fel si la filme, parca ma uitam numai dupa greseli, restul nu conta. Si experienta mea era total ruinata. Deodata toate filmele si piesele de teatru erau un dezastru, pline de greseli de gandire si de actorie. Si ce rost mai are sa te bucuri de arta, cand singura arta pe care o apreciezi esti tu. Devii ceva ce nu vrei sa devii. Am reusit totusi sa scap de acest efect secundar, odata cu intelegerea artei mele. Arta mea era modul in care ma ascundeam in spatele unei masti. Nu asta e teatrul. Teatrul nu este arta de a pacali spectatorul. Teatrul este arta de a te pacali pe tine insusi. Tu nu te prefaci ca esti personajul pe care il interpretezi. Tu devii personajul pe care il interpretezi. Teatrul pentru mine, la inceput, era gandire. Creierul meu se chinuia sa gaseasca metode cum sa pacalesc mai bine publicul. Nu. Teatrul e simtire. Nu creierul trebuie sa lucreze. Ci inima. Nu trebuie sa te prefaci. Trebuie sa fi una cu personajul. Uneste-ti inima cu a lui si de acolo instinctele lui vor fi ale tale. Iar personajul tau va prinde viata prin intermediul tau. Totul va fi natural. Asa si cu critica. Prea multi incearca sa priveasca cu creierul. Dar arta este in primul rand destinata inimii. Bucura-te de arta. Nu incerca sa o distrugi cu gandirea. Priveste cu inima.
Teatrul m-a invatat ca sa fi om inseamna mai mult decat credeam. Ca viata este mult mai mare. Ca lumea este frumoasa. Ca sufletul este arta omului. Si ii sunt recunoscator caci cu ajutorul lui am descoperit o lume ce o credeam posibila doar in vise.
Insa cursurile de actorie nu mi-au oferit doar oameni minunati in jurul meu. Ci si o perspectiva a ceea ce eram eu. Am ajuns sa ma cunosc, sa ma dezvolt si sa ma decid asupra unor idei care initial pareau straine de ceea ce credeam ca sunt.
Oameni perfecti e greu sa intalnesti. Asa ca nu am gasit asa ceva. Dar am gasit oameni frumosi. Oameni care desi aveau defectele lor, radiau o energie placuta. Nu toti desigur. Dar majoritatea. Au fost si dezamagiri intr-adevar, care poate ar fi vazute altfel de altii, dar de mine si gandirea mea au fost vazute intr-un mod in care au fost toate dezamagirile din viata mea.
Pe scena te simti incredibil. Tu esti puternic, tu detii controlul, tu esti un vis. In fata ta poate sa fie o sala goala. Oamenii din mintea ta o vor umple cat ai clipi. Publicul te va aplauda pe tine. Esti un maestru. Ai reusit sa-l pacalesti ca esti altcineva, cand defapt tot timpul ai fost tu. Si daca e o singura persoana, una singura, care e acolo si te priveste uimita. Iti multumeste ca i-ai schimbat viata si ca ai facut-o sa viseze. Te aplauda la final. Ai reusit sa schimbi ceva.
Teatrul esti tu. Tu esti arta cand esti pe scena. E incredibil cand aflii ce rol vei juca in viitor. Este un tiran? In sfarsit iti vei putea varsa toata furia in fata lumii. Dar desi e furia ta, nu tu esti cel care o varsa, ci personajul tau. Publicul nu te vede pe tine, vede o alta persoana si la final afla ca esti tu... si nimic nu mai conteaza. Ai fost incredibil.
Totusi teatrul a avut pentru mine niste efecte secundare, nu tocmai placute. Si am vorbit in review-ul de la Lucy, despre cei care se cred mari critici. Cum am devenit actor, am devenit si critic. Am inceput sa ma uit la o piesa de teatru atent si sa ii vad greselile. La fel si la filme, parca ma uitam numai dupa greseli, restul nu conta. Si experienta mea era total ruinata. Deodata toate filmele si piesele de teatru erau un dezastru, pline de greseli de gandire si de actorie. Si ce rost mai are sa te bucuri de arta, cand singura arta pe care o apreciezi esti tu. Devii ceva ce nu vrei sa devii. Am reusit totusi sa scap de acest efect secundar, odata cu intelegerea artei mele. Arta mea era modul in care ma ascundeam in spatele unei masti. Nu asta e teatrul. Teatrul nu este arta de a pacali spectatorul. Teatrul este arta de a te pacali pe tine insusi. Tu nu te prefaci ca esti personajul pe care il interpretezi. Tu devii personajul pe care il interpretezi. Teatrul pentru mine, la inceput, era gandire. Creierul meu se chinuia sa gaseasca metode cum sa pacalesc mai bine publicul. Nu. Teatrul e simtire. Nu creierul trebuie sa lucreze. Ci inima. Nu trebuie sa te prefaci. Trebuie sa fi una cu personajul. Uneste-ti inima cu a lui si de acolo instinctele lui vor fi ale tale. Iar personajul tau va prinde viata prin intermediul tau. Totul va fi natural. Asa si cu critica. Prea multi incearca sa priveasca cu creierul. Dar arta este in primul rand destinata inimii. Bucura-te de arta. Nu incerca sa o distrugi cu gandirea. Priveste cu inima.
Teatrul m-a invatat ca sa fi om inseamna mai mult decat credeam. Ca viata este mult mai mare. Ca lumea este frumoasa. Ca sufletul este arta omului. Si ii sunt recunoscator caci cu ajutorul lui am descoperit o lume ce o credeam posibila doar in vise.
Ganduri #1: De ce vreau sa plec din tara? Partea 1
Un titlu destul de trist, ar putea considera unii. Este destul de "la moda" sa pleci din tara si sunt unii care sunt ingrijorati de acest lucru. Multi pleaca pe ideea ca invatamantul e mai bun, ca tara e mai civilizata, ca salariul e mai mare. Voi incerca sa imi prezint ideiile mele, lucrurile care ma motiveaza sa parasesc tara. Am pus in titlu "Partea 1" nu pentru ca am de gand sa fac o continuare, ci mai degraba pentru ca simt ca lucruri se vor mai intampla... si voi simti nevoia sa scriu despre ele.
Ca sa imi intelegeti motivele, va voi spune si cateva lucruri despre mine. Sunt liceean, iubesc cultura, iubesc noul, iubesc vechiul.
Din cele 4 lucruri pe care le-am folosit sa ma descriu, nici unul nu isi gaseste locul in Romania. Sistemul de invatamant este inca in versiunea Alpha (pentru cei care nu sunt obisnuiti cu un astfel de limbaj, inseamna ca nimeni nu are nici o idee ce trebuie sa faca, asa ca fac inca teste pe cobaii care suntem noi, copiii si adolescentii). Cultura, desi in evolutie prin intermediul unor oameni deosebiti (tineri care au tot felul de initiative, concerte si spectacole care incep sa treaca si pe la noi), nu se regaseste la baza societatii romane. Noul nu isi are loc printre romani, din cauza gandirii comuniste care inca mai exista prin atat de multe locuri. Iar vechiul este lasat sa moara, pentru ca nepasarea este peste tot.
Dupa cum vedeti, nu urasc tara, asa cum multi comenteaza pe ecranul televizorului. Eu urasc societatea romana. Poate nu ii vad eu partile bune sau poate partile bune nu i se adreseaza unuia ca mine.
Deci, de ce vreau sa plec din tara? Invatamantul nu reprezinta chiar o prioritate pentru mine si voi vorbi despre asta alta data, dar este un plus. M-am saturat sa vin la ore cu scarba, sa vad un profesor care se crede Dumnezeu pe pamant, care imi preda teoretic o gramada de porcarii pe care eu unul nu le consider utile, si pe care, dupa ce le voi toci pentru nota, le voi uita instant. M-am saturat sa fie un lucru rau ca zambesc in timpul orelor. M-am saturat sa ii aud cum se plang ca au salarii mici si cum fac pe desteptii. M-am saturat sa aud ca testele nationale sunt facute de inapti, ce le fac cu greseli si fara a avea vreo utilitate practica. In Romania totul este teoretic. Si chiar si teoretic... totul merge prost. As mai putea continua pe subiectul asta, dar mai las si pentru alte dati.
Cultura. Am avut ocazia sa vizitez mai multe tari straine acum un an, in 2013. Si am fost prin mai multe capitale, dintre care voi aminti numai Praga si Viena. Am avut un soc cand m-am intors in tara. Soc. Fara sa exagerez. Tot corpul meu parca vroia sa ramana acolo. Iar in aceste 2 orase am vazut ceva ce satisfacea si cultura si noul si vechiul. De ce cultura? Pentru ca peste tot vedeam afise cu spectacole de toate felurile. Intr-adevar, asa ceva gasesti si prin Bucuresti. Dar ce nu gasesti prin Bucuresti? Cultura din sangele oamenilor. E placut sa mergi pe strada si in loc sa vezi un burtos, cu un dinte de aur si care poarta ochelari de soare noaptea, care are iPhone-ul sau Gold dat la maxim pe manele, sa dai de niste tineri simpli, care canta la vioara cu pasiune si bucurie. Din nou, sunt multe exemple de dat si la cultura, dar le voi lasa pentru cand voi fi iar suparat pe ce se intampla in jurul meu.
Noul. Imi place noul, cum am mai spus. Evolutia la noi nu prea se intampla. Marile companii isi lanseaza produsele la noi in tara mai tarziu decat in alte tari, drumurile sunt construite foarte greu, foarte prost si foarte sump, tehnologiile cele mai noi nu sunt implementate sa ne ajute. De aici voi exclude internetul. Romania o duce bine la viteza internetului, in timp ce tarile cu pretentii de a fi civilizate o duc surprinzator de prost. Dar noul pentru mine nu inseamna numai ca Romania nu e in pas cu evolutia, ci si o dorinta proprie de a experimenta ceva neobisnuit. Vreau sa vad si sa traiesc pe langa oameni cu o gandire si cultura diferite, sa schimb peisajul cu care am fost obisnuit aici. Si acest nou ma face sa vreau sa continui sa ma misc. Ce inseamna asta? Inseamna ca probabil unde ma voi duce nu o sa stau pentru totdeauna. O sa plec in alta parte si apoi iar in alta parte, in cautarea de nou.
Vechiul. Paradoxal, desi imi place noul in tehnologie, in design si in multe alte aspecte, ador vechiul in egala masura. Imi plac cladirile vechi (care in alte tari sunt intretinute, spre deosebire de tara noastra), imi plac povestile despre trecut, imi place atmosfera trecutului.
Ca sa inchei aceasta parte, sa nu o fac prea lunga si sa mai las si pentru alta data, vreau sa se inteleaga ca nu plec cu gandul ca in strainatate voi gasi perfectiunea. Sunt sigur ca peste tot sunt lucruri urate. Dar este datoria mea, ca om ce vrea sa fie fericit, sa plec si sa caut un loc unde sa ma simt bine, unde sa ma simt pretuit, unde sa simt ca traiesc cu adevarat. Nu in groapa de gunoi in care stau acum, in care gunoaiele nu sunt doar cele ce sunt duse de vant pe jos, ci si cele care merg si trec pe langa mine in fiecare zi. Promit ca intr-o zi ma voi intoarce si voi incerca sa fac curatenie. Insa momentan nu am putere, sunt sufocat de imputaciunea din jurul meu.
PS1: Daca te simti ofensat de ce am scris mai sus, faci parte din cei care ma fac sa urasc populatia acestei tari. Daca nu, si sunt sigur ca mai sunt ca mine, desi putini, ma bucur ca mi-ai citit articolul si sa sti ca nu esti singur.
PS2: Ce m-a facut sa scriu acest articol este o chestie care mi s-a intamplat de curand. Mi-am scos catelul la plimbare si i-am dat zgarda jos in fata blocului, si le-am uitat pe banca. Nu le-am mai gasit. Am pus afis sa anunt ca le-am pierdut. Nimeni nu a venit cu ea inapoi. Intre timp, pe strazile din Innsbruck lumea isi poate lasa bicicletele nelegate fara sa le fure nimeni...
Ca sa imi intelegeti motivele, va voi spune si cateva lucruri despre mine. Sunt liceean, iubesc cultura, iubesc noul, iubesc vechiul.
Din cele 4 lucruri pe care le-am folosit sa ma descriu, nici unul nu isi gaseste locul in Romania. Sistemul de invatamant este inca in versiunea Alpha (pentru cei care nu sunt obisnuiti cu un astfel de limbaj, inseamna ca nimeni nu are nici o idee ce trebuie sa faca, asa ca fac inca teste pe cobaii care suntem noi, copiii si adolescentii). Cultura, desi in evolutie prin intermediul unor oameni deosebiti (tineri care au tot felul de initiative, concerte si spectacole care incep sa treaca si pe la noi), nu se regaseste la baza societatii romane. Noul nu isi are loc printre romani, din cauza gandirii comuniste care inca mai exista prin atat de multe locuri. Iar vechiul este lasat sa moara, pentru ca nepasarea este peste tot.
Dupa cum vedeti, nu urasc tara, asa cum multi comenteaza pe ecranul televizorului. Eu urasc societatea romana. Poate nu ii vad eu partile bune sau poate partile bune nu i se adreseaza unuia ca mine.
Deci, de ce vreau sa plec din tara? Invatamantul nu reprezinta chiar o prioritate pentru mine si voi vorbi despre asta alta data, dar este un plus. M-am saturat sa vin la ore cu scarba, sa vad un profesor care se crede Dumnezeu pe pamant, care imi preda teoretic o gramada de porcarii pe care eu unul nu le consider utile, si pe care, dupa ce le voi toci pentru nota, le voi uita instant. M-am saturat sa fie un lucru rau ca zambesc in timpul orelor. M-am saturat sa ii aud cum se plang ca au salarii mici si cum fac pe desteptii. M-am saturat sa aud ca testele nationale sunt facute de inapti, ce le fac cu greseli si fara a avea vreo utilitate practica. In Romania totul este teoretic. Si chiar si teoretic... totul merge prost. As mai putea continua pe subiectul asta, dar mai las si pentru alte dati.
Cultura. Am avut ocazia sa vizitez mai multe tari straine acum un an, in 2013. Si am fost prin mai multe capitale, dintre care voi aminti numai Praga si Viena. Am avut un soc cand m-am intors in tara. Soc. Fara sa exagerez. Tot corpul meu parca vroia sa ramana acolo. Iar in aceste 2 orase am vazut ceva ce satisfacea si cultura si noul si vechiul. De ce cultura? Pentru ca peste tot vedeam afise cu spectacole de toate felurile. Intr-adevar, asa ceva gasesti si prin Bucuresti. Dar ce nu gasesti prin Bucuresti? Cultura din sangele oamenilor. E placut sa mergi pe strada si in loc sa vezi un burtos, cu un dinte de aur si care poarta ochelari de soare noaptea, care are iPhone-ul sau Gold dat la maxim pe manele, sa dai de niste tineri simpli, care canta la vioara cu pasiune si bucurie. Din nou, sunt multe exemple de dat si la cultura, dar le voi lasa pentru cand voi fi iar suparat pe ce se intampla in jurul meu.
Noul. Imi place noul, cum am mai spus. Evolutia la noi nu prea se intampla. Marile companii isi lanseaza produsele la noi in tara mai tarziu decat in alte tari, drumurile sunt construite foarte greu, foarte prost si foarte sump, tehnologiile cele mai noi nu sunt implementate sa ne ajute. De aici voi exclude internetul. Romania o duce bine la viteza internetului, in timp ce tarile cu pretentii de a fi civilizate o duc surprinzator de prost. Dar noul pentru mine nu inseamna numai ca Romania nu e in pas cu evolutia, ci si o dorinta proprie de a experimenta ceva neobisnuit. Vreau sa vad si sa traiesc pe langa oameni cu o gandire si cultura diferite, sa schimb peisajul cu care am fost obisnuit aici. Si acest nou ma face sa vreau sa continui sa ma misc. Ce inseamna asta? Inseamna ca probabil unde ma voi duce nu o sa stau pentru totdeauna. O sa plec in alta parte si apoi iar in alta parte, in cautarea de nou.
Vechiul. Paradoxal, desi imi place noul in tehnologie, in design si in multe alte aspecte, ador vechiul in egala masura. Imi plac cladirile vechi (care in alte tari sunt intretinute, spre deosebire de tara noastra), imi plac povestile despre trecut, imi place atmosfera trecutului.
Ca sa inchei aceasta parte, sa nu o fac prea lunga si sa mai las si pentru alta data, vreau sa se inteleaga ca nu plec cu gandul ca in strainatate voi gasi perfectiunea. Sunt sigur ca peste tot sunt lucruri urate. Dar este datoria mea, ca om ce vrea sa fie fericit, sa plec si sa caut un loc unde sa ma simt bine, unde sa ma simt pretuit, unde sa simt ca traiesc cu adevarat. Nu in groapa de gunoi in care stau acum, in care gunoaiele nu sunt doar cele ce sunt duse de vant pe jos, ci si cele care merg si trec pe langa mine in fiecare zi. Promit ca intr-o zi ma voi intoarce si voi incerca sa fac curatenie. Insa momentan nu am putere, sunt sufocat de imputaciunea din jurul meu.
PS1: Daca te simti ofensat de ce am scris mai sus, faci parte din cei care ma fac sa urasc populatia acestei tari. Daca nu, si sunt sigur ca mai sunt ca mine, desi putini, ma bucur ca mi-ai citit articolul si sa sti ca nu esti singur.
PS2: Ce m-a facut sa scriu acest articol este o chestie care mi s-a intamplat de curand. Mi-am scos catelul la plimbare si i-am dat zgarda jos in fata blocului, si le-am uitat pe banca. Nu le-am mai gasit. Am pus afis sa anunt ca le-am pierdut. Nimeni nu a venit cu ea inapoi. Intre timp, pe strazile din Innsbruck lumea isi poate lasa bicicletele nelegate fara sa le fure nimeni...
Lucy Review
Inainte de a incepe, vreau sa va avertizez ca acest review poate contine spoilere.
Lucy: [At the beginning, voice over] Life was given to us a billion years ago. What have we done with it?
Lucy este un film care a fost destul de criticat. Dupa ce am vazut filmul am putut intelege si de ce... Dar nu era vina filmului, ci a criticilor. Voi vorbi alta data despre asta. Momentan sa vorbim despre film.
Filmul merge pe ideea ca ne folosim doar 10% din creier. Cel putin asa zice lumea. Lucrul acesta, spus asa, este fals. Noi ne folosim mai mult de 10% din creier. Dar eu unul am inteles ca nu se vorbea despre cat din creier ne folosim, ci despre cat din capacitatea lui, care mie mi se par 2 chestii total diferite.
Este destul de scurt (89 min) si are scene putine (numarul e compensat de longevitatea lor), insa, dupa parerea mea, prezinta o idee interesanta in asa fel incat sa nu te plictiseasca.
Lucy este personajul principal, care la inceput este o fata destul de normala, ce se vede obligata sa livreze o servieta unui mafiot. In servieta se gaseau drogurile care te ajutau sa-ti atingi capacitatea maxima. Ajunge pana la urma in contact cu ele si de acolo urmarim evolutia ei odata cu cresterea procentului capacitatii ei cerebrale. O sa ma opresc aici, caci nu vreau sa va dau prea multe detalii si sa stric filmul.
La final, te pune pe ganduri. Cel putin pe mine m-a pus. Bineinteles ca "marii" critici au spus ca filmul nu este unul care sa aiba un asa efect asupra publicului.
Mi-e destul de greu sa fac review la un film, din simplul fapt ca nu vreau sa stric placerea nimanui de a-l viziona. Asa ca nu voi intra in detalii prea mult si ii voi da direct o nota, iar in paranteza voi spune si ce inseamna acea nota.
Deci... Lucy. Un film cu o poveste interesanta in general, care desi nu e prezentata in cel mai original mod, reuseste sa te tina in suspans, sa te uimeasca si eventual la final sa iti dea de gandit.
Nota: 8/10 (merita vazut)
Lucy: [At the end, voice over] Life was given to us a billion years ago. Now you know what you can do with it.
marți, 19 august 2014
Calatorii #2: Budapesta, Ungaria
Am avut norocul (sau nenorocul?) sa trec prin Budapesta, capitala Ungariei, de 2 ori. O data cu scopul de a o vizita, si o data doar pentru tranzit. Voi vorbi despre ambele separat.
Prima oara am fost in anul 2013. Dupa ce am trecut prin tari ca Slovacia, Cehia si Austria, care m-au facut sa nu vreau sa ma mai intorc in Romania si despre care voi scrie in viitor, ultima destinatie era Ungaria, care din pacate, m-a facut sa vreau sa ajung mai repede in Romania.
Am stat la hotel Bo18 si nu am fost dezamagit. Desi locatia nu e printre cele mai bune, fiind destul de departe de centru si intr-o parte destul de retrasa, hotelul a fost mai mult decat OK. Nu prea am inteles cum statea treaba cu parcarea publica asa ca am platit pentru parcare la hotel. Parcarea hotelului nu era prea departe, insa din cate am vazut nu prea era pazita. Camera a fost destul de mare, iar dotarile erau destule. A fost primul hotel, dupa ce am calatorit in tarile mentionate mai sus, in care pliculete de cafea si ceai din camera costau, asa ca am ramas putin dezamagit de chestia asta. Micul dejun a fost suficient si destul de variat, din cate imi aduc aminte. Per total, nu mi-a parut rau ca am stat acolo.
Impresii despre Budapesta? Multe si destul de proaste. Hotelul era destul de departe de centru, asa ca zona nu era cea mai buna. Am vazut tot felul de oameni ciudati si mizerie. Am hotarat sa o iau pe malul Dunarii spre centru, insa am constatat cu dezamagire ca acesta nu prea era amenajat. Cu cat ma apropiam de centru oamenii ciudati se imputinau, iar mizeria parca disparea cat de cat. Insa aerul era destul de imputit si poluat.
Am fost pe Insula Margareta. Mi-a placut pe acolo. Se puteau inchiria tot felul de lucruri cu care puteai sa mergi pe acolo si era frumos amenajat si o atmosfera placuta. Trebuie sa recunosc ca nu am trecut pe partea cealalta a Dunarii. Am vizitat numai Pesta, nu si Buda. Poate pe acolo era mai frumos. Am mers pe calea Andrassy, care se presupunea ca are cladiri cu arhitectura impresionanta. Intr-adevar, arhitectura era interesanta, insa cladirile erau intr-o stare destul de proasta, neintretinute. Am vazut de asemenea si Monumentul Mileniului care este defapt un ansamblu de statui. Sunt destul de interesante si merita vazute daca aveti drum pe acolo. Apoi am facut o plimbare prin parcul din apropiere. Nu prea era amenajat, dar se gasesc pe acolo un castel si o biserica care arata interesant.
Ca sa inchei cu prima vizita, vreau sa va recomand un restaurant cu mancare buna, preturi acceptabile si decoruri unice in apropiere de Insula Margareta. Se numeste Cafe Jubilee. Totul incluzand mancarea si serviciile sunt impecabile.
A doua oara am fost anul acesta, in 2014. De data asta, cu gustul amar lasat de anul trecut, cu greu am acceptat sa mai trec prin acest oras. Totusi am facut-o pentru o noapte. De data aceasta nu am mai dat de aerul imputit si poluat, nici de oamenii ciudati sau mizerie. Intr-adevar nu am fost nici sa vizitez, pentru ca nu am mai avut timp. Am stat la The Three Corners Hotel Bristol. Citez review-ul meu de pe tripadvisor: "We stayed there only one night. The staff was friendly and helpful. The room was clean, not sure if it had 4 stars standards, but we liked it.The Wi-Fi in the room didn't worked for us. The breakfast was good. Public parking nearby. We stayed there in the weekend so it was free.The location was good for us, because we wanted only to sleep. Not too far away from train station / city center. It's very close to a main road." A fost OK si nu regret ca am stat acolo.
De data asta am avut ocazia sa vad gara, care mi s-a parut foarte frumoasa si interesanta. Din pacate nici aceasta nu prea era intretinuta. Am trecut si pe la Arena Plaza, care este un fel de mall. Puteti gasi de toate pe acolo daca sunteti pasionati de cumparaturi.
In concluzie, desi prima oara Budapesta mi-a lasat un gust amar, a doua oara si-a mai spalat din pacate. Merita vizitat? Nu, cel putin nu Pesta. O sa insist si o sa vad si Buda la anul probabil. Daca totusi vreti sa mergeti prin acest oras, aveti ce vedea.
Despre tara in general nu prea am ce spune, nu prea am vizitat-o. Din ce am vazut nu este prea frumoasa din punct de vedere natural si nici din punct de vedere al satelor/ oraselor. Totusi au drumuri foarte bune.
Prima oara am fost in anul 2013. Dupa ce am trecut prin tari ca Slovacia, Cehia si Austria, care m-au facut sa nu vreau sa ma mai intorc in Romania si despre care voi scrie in viitor, ultima destinatie era Ungaria, care din pacate, m-a facut sa vreau sa ajung mai repede in Romania.
Am stat la hotel Bo18 si nu am fost dezamagit. Desi locatia nu e printre cele mai bune, fiind destul de departe de centru si intr-o parte destul de retrasa, hotelul a fost mai mult decat OK. Nu prea am inteles cum statea treaba cu parcarea publica asa ca am platit pentru parcare la hotel. Parcarea hotelului nu era prea departe, insa din cate am vazut nu prea era pazita. Camera a fost destul de mare, iar dotarile erau destule. A fost primul hotel, dupa ce am calatorit in tarile mentionate mai sus, in care pliculete de cafea si ceai din camera costau, asa ca am ramas putin dezamagit de chestia asta. Micul dejun a fost suficient si destul de variat, din cate imi aduc aminte. Per total, nu mi-a parut rau ca am stat acolo.
Impresii despre Budapesta? Multe si destul de proaste. Hotelul era destul de departe de centru, asa ca zona nu era cea mai buna. Am vazut tot felul de oameni ciudati si mizerie. Am hotarat sa o iau pe malul Dunarii spre centru, insa am constatat cu dezamagire ca acesta nu prea era amenajat. Cu cat ma apropiam de centru oamenii ciudati se imputinau, iar mizeria parca disparea cat de cat. Insa aerul era destul de imputit si poluat.
Am fost pe Insula Margareta. Mi-a placut pe acolo. Se puteau inchiria tot felul de lucruri cu care puteai sa mergi pe acolo si era frumos amenajat si o atmosfera placuta. Trebuie sa recunosc ca nu am trecut pe partea cealalta a Dunarii. Am vizitat numai Pesta, nu si Buda. Poate pe acolo era mai frumos. Am mers pe calea Andrassy, care se presupunea ca are cladiri cu arhitectura impresionanta. Intr-adevar, arhitectura era interesanta, insa cladirile erau intr-o stare destul de proasta, neintretinute. Am vazut de asemenea si Monumentul Mileniului care este defapt un ansamblu de statui. Sunt destul de interesante si merita vazute daca aveti drum pe acolo. Apoi am facut o plimbare prin parcul din apropiere. Nu prea era amenajat, dar se gasesc pe acolo un castel si o biserica care arata interesant.
Ca sa inchei cu prima vizita, vreau sa va recomand un restaurant cu mancare buna, preturi acceptabile si decoruri unice in apropiere de Insula Margareta. Se numeste Cafe Jubilee. Totul incluzand mancarea si serviciile sunt impecabile.
A doua oara am fost anul acesta, in 2014. De data asta, cu gustul amar lasat de anul trecut, cu greu am acceptat sa mai trec prin acest oras. Totusi am facut-o pentru o noapte. De data aceasta nu am mai dat de aerul imputit si poluat, nici de oamenii ciudati sau mizerie. Intr-adevar nu am fost nici sa vizitez, pentru ca nu am mai avut timp. Am stat la The Three Corners Hotel Bristol. Citez review-ul meu de pe tripadvisor: "We stayed there only one night. The staff was friendly and helpful. The room was clean, not sure if it had 4 stars standards, but we liked it.The Wi-Fi in the room didn't worked for us. The breakfast was good. Public parking nearby. We stayed there in the weekend so it was free.The location was good for us, because we wanted only to sleep. Not too far away from train station / city center. It's very close to a main road." A fost OK si nu regret ca am stat acolo.
De data asta am avut ocazia sa vad gara, care mi s-a parut foarte frumoasa si interesanta. Din pacate nici aceasta nu prea era intretinuta. Am trecut si pe la Arena Plaza, care este un fel de mall. Puteti gasi de toate pe acolo daca sunteti pasionati de cumparaturi.
In concluzie, desi prima oara Budapesta mi-a lasat un gust amar, a doua oara si-a mai spalat din pacate. Merita vizitat? Nu, cel putin nu Pesta. O sa insist si o sa vad si Buda la anul probabil. Daca totusi vreti sa mergeti prin acest oras, aveti ce vedea.
Despre tara in general nu prea am ce spune, nu prea am vizitat-o. Din ce am vazut nu este prea frumoasa din punct de vedere natural si nici din punct de vedere al satelor/ oraselor. Totusi au drumuri foarte bune.
Calatorii #1: Manastirea Corbii de Piatra si Palatul Brukenthal
Daca locuiesti in sud, sunt destule locuri pe care ai putea sa le vezi. Cum a fost cald si am avut noroc de un weekend prelungit am plecat spre munte. Unde mai exact? Spre Balea Lac. Stiam ca va fi aglomerat, dar totusi ne-am dus.
Cum mie imi place sa vizitez locuri noi am cautat pe net ceva de vazut in drumul nostru. Vazusem cam totul in zona aceea, asa ca nu ma asteptam sa gasesc ceva. Dar am dat de Manastirea Corbii de Piatra. Nu auzisem de ea pana atunci si parea destul de interesanta, asa ca am hotarat sa mergem sa o vedem. Ea se afla in satul Jgheaburi, comuna Corbi, judetul Arges. Pe dinafara arata incredibil. Este facuta in piatra, dar desi pare ca e imensa, este defapt doar intr-un mic colt al pietrei care se vede. Inauntru este frumos, insa nu e prea mult de vazut. Poti urca pana deasupra ei. De acolo privelistea e foarte frumoasa. Este ceva nemaipomenit? Nu neaparat, insa este destul de frumos si unic, asa ca merita o vizita daca treceti oricum pe acolo. Drumul pana acolo nu e cel mai bun, insa nu e mai prost decat multe drumuri din Romania.
Ne-am continuat calatoria spre Balea Lac. Am ajuns la barajul Vidraru. Aici ne-am izbit bineinteles de nesimtirea romaneasca. Romanul, bineinteles, a profitat de ziua libera si a plecat la munte. Nimic rau in asta. A ajuns la baraj si a parcat. Unde? Peste tot. Pe stanga, pe dreapta, in drum. Se agitau, ma rog, defapt nu se agitau, niste politisti pe acolo. Ei in loc sa dea amenzi celor care parcasera oribil si incurcau, stateau la un capat si la altul a zonei prin care nu aveau loc 2 masini si faceau semn cand sa trecem noi si cand sa treaca celalalt sens. Am reusit dupa aproximativ 30 min - 1 ora sa trecem de acea portiune. Apoi am ajuns aproape de tunelul de la Balea. Bineinteles ca si aici era coada. Am mai stat si pe aici vreo 30 min. Inauntrul tunelului s-au gasit, bineinteles, niste destepti sa claxoneze. Le-o place lor cum se aude, dar mai sunt si claustrofobi pe acolo, iar claxonatul lor nu facea decat sa creeze panica. Nu e prima oara cand trecem prin asta, asa ca eram obisnuiti. Inteligenta umana nu ne mai mira. Cand am iesit din tunel, surpriza. Eram intr-un nor. Mai si ploua din cand in cand. Initial vroiam sa mergem la lacul Capra. Am anulat planurile din cauza vremii. Am luat un bulz, am mancat, ne-am bucurat de racoare (18 grade, in loc de 32, cate erau prin oras) si am plecat mai departe. Dupa ce am avut niste probleme cu masina pe care le-am rezolvat pana la urma si am iesit din nor si am scapat de ploaia care mai dadea in noi ocazional si cu gheata, am ajuns la urmatoarea destinatie: Avrig.
Ce urma sa gasim in Avrig? Palatul Brukenthal. Palatul este lasat sa imbatraneasca si nu se poate vizita nimic in el. Un corp totusi a fost transformat in hotel/ restaurant. Am hotarat sa mancam acolo. Meniul variat, preturi acceptabile. La inceput a venit cam greu cineva sa ne ia comanda, dar dupa lucrurile s-au miscat repede. Atmosfera era una chiar foarte frumoasa. Erau cativa oameni care cantau tot felul de melodii care mi-au placut foarte mult. Mancarea a fost buna. Ne-am mai relaxat dupa nervii care ii avusesem inainte. Recomand acest loc daca nu aveti unde sa mergeti sa va relaxati, este chiar foarte placut sa petreci timp pe acolo. Au si un parculet destul de dragut.
Si in sfarsit am ajuns acasa. Ne-a placut? Da, a fost frumos. Se putea si mai bine desigur, dar am dat de nesimtirea tipica pe care o gasesti pe aici pe la noi, cu care din fericire (?) suntem obisnuiti.
Cum mie imi place sa vizitez locuri noi am cautat pe net ceva de vazut in drumul nostru. Vazusem cam totul in zona aceea, asa ca nu ma asteptam sa gasesc ceva. Dar am dat de Manastirea Corbii de Piatra. Nu auzisem de ea pana atunci si parea destul de interesanta, asa ca am hotarat sa mergem sa o vedem. Ea se afla in satul Jgheaburi, comuna Corbi, judetul Arges. Pe dinafara arata incredibil. Este facuta in piatra, dar desi pare ca e imensa, este defapt doar intr-un mic colt al pietrei care se vede. Inauntru este frumos, insa nu e prea mult de vazut. Poti urca pana deasupra ei. De acolo privelistea e foarte frumoasa. Este ceva nemaipomenit? Nu neaparat, insa este destul de frumos si unic, asa ca merita o vizita daca treceti oricum pe acolo. Drumul pana acolo nu e cel mai bun, insa nu e mai prost decat multe drumuri din Romania.
Ne-am continuat calatoria spre Balea Lac. Am ajuns la barajul Vidraru. Aici ne-am izbit bineinteles de nesimtirea romaneasca. Romanul, bineinteles, a profitat de ziua libera si a plecat la munte. Nimic rau in asta. A ajuns la baraj si a parcat. Unde? Peste tot. Pe stanga, pe dreapta, in drum. Se agitau, ma rog, defapt nu se agitau, niste politisti pe acolo. Ei in loc sa dea amenzi celor care parcasera oribil si incurcau, stateau la un capat si la altul a zonei prin care nu aveau loc 2 masini si faceau semn cand sa trecem noi si cand sa treaca celalalt sens. Am reusit dupa aproximativ 30 min - 1 ora sa trecem de acea portiune. Apoi am ajuns aproape de tunelul de la Balea. Bineinteles ca si aici era coada. Am mai stat si pe aici vreo 30 min. Inauntrul tunelului s-au gasit, bineinteles, niste destepti sa claxoneze. Le-o place lor cum se aude, dar mai sunt si claustrofobi pe acolo, iar claxonatul lor nu facea decat sa creeze panica. Nu e prima oara cand trecem prin asta, asa ca eram obisnuiti. Inteligenta umana nu ne mai mira. Cand am iesit din tunel, surpriza. Eram intr-un nor. Mai si ploua din cand in cand. Initial vroiam sa mergem la lacul Capra. Am anulat planurile din cauza vremii. Am luat un bulz, am mancat, ne-am bucurat de racoare (18 grade, in loc de 32, cate erau prin oras) si am plecat mai departe. Dupa ce am avut niste probleme cu masina pe care le-am rezolvat pana la urma si am iesit din nor si am scapat de ploaia care mai dadea in noi ocazional si cu gheata, am ajuns la urmatoarea destinatie: Avrig.
Ce urma sa gasim in Avrig? Palatul Brukenthal. Palatul este lasat sa imbatraneasca si nu se poate vizita nimic in el. Un corp totusi a fost transformat in hotel/ restaurant. Am hotarat sa mancam acolo. Meniul variat, preturi acceptabile. La inceput a venit cam greu cineva sa ne ia comanda, dar dupa lucrurile s-au miscat repede. Atmosfera era una chiar foarte frumoasa. Erau cativa oameni care cantau tot felul de melodii care mi-au placut foarte mult. Mancarea a fost buna. Ne-am mai relaxat dupa nervii care ii avusesem inainte. Recomand acest loc daca nu aveti unde sa mergeti sa va relaxati, este chiar foarte placut sa petreci timp pe acolo. Au si un parculet destul de dragut.
OnePlus One Review - cat de bun este?
In primul rand trebuie sa va spun ca daca vreti sa cumparati acest telefon imediat, nu prea puteti. Aveti nevoie de o invitatie. Aceasta nu mai e asa greu de obtinut cum era acum cateva luni, insa inca este necesara. Cand voi primi si eu, voi face un concurs pe acest blog.
Sa incepem totusi. In primul rand, telefonul arata uimitor. Eu am cumparat versiunea de 64 GB care vine cu un spate negru ce are o textura interesanta ce permite ca telefonul sa nu alunece din mana. De asemenea nici nu ai cum sa-ti dai seama ca e plastic. Din pacate este destul de sensibil la zgarieturi. Iar dupa aproape o luna de utilizare, din anumite unghiuri, zgarieturile se pot vedea destul de urat. Eu unul nu am folosit nici o protectie pentru telefon, deoarece am grija de el si nu am avut nevoie la vechile mele telefoane. Insa la acesta pare ca este neaparat nevoie de asa ceva. Tot pe partea din spate avem camera, doua flash-uri si un microfon. Pe partea frontala avem ecranul, camera din fata, difuzorul pentru convorbiri, niste senzori si cele 3 butoane touch. Pe partea de sus avem un microfon si jack-ul pentru casti. Pe partea de jos avem 2 difuzoare, un microfon si mufa micro usb. Pe partea din stanga cele 2 butoane pentru volum. Iar pe partea din dreapta, butonul de deblocare/pornire/oprire.
Sa trecem la specificatiile acestui telefon. Procesorul telefonului este Qualcomm Snapdragon 801, care la momentul actual este cel mai bun procesor. Functioneaza la o frecventa de 2,5 Ghz. Pe partea de video intalnim un Adreno 330. Telefonul are 3 GB de RAM. Deci pe partea de performanta chiar nu ar trebui sa fie nici o problema. Nu am intampinat nici o incetinire in jocuri/ programe sau in functionare. Am reusit sa iau un scor de 38313 in AnTuTu. Disply-ul are 5,5 inch ceea ce poate parea mare pentru multi. Eu am avut inainte un Samsung Galaxy S3 care avea 4,8 inch si pot sa va spun ca nu am simtit vreo diferenta prea mare. Eu am si degetele destul de lungi si pot opera telefonul cu o singura mana, pentru altii s-ar putea sa fie o problema, dar oricum va garantez ca este foarte confortabil. Ecranul este 1080p si are in jur de 400 dpi. Totul se vede foarte frumos pe el, culorile sunt ok si pot fi setate in functie de dorintele fiecaruia. Totusi am trecut la LCD de la AMOLED, iar diferenta e destul de vizibila. Nu se compara cu frumusetea AMOLED-ului, insa pentru majoritatea nu va fi o problema. O mica problema totusi este pata galbena. Ce este pata galbena? Nu am inteles nici eu prea bine. Dar la unele dispozitive, in partea de jos a display-ului se poate observa ca este un fel de pata galbena, ceea ce face partea de jos sa aibe culori mai calde. Nu e deranjant si nici observabil si din cate am inteles dispare in timp, problema fiind ca lipiciul nu este uscat in acea zona, iar daca va fi lasat in razele soarelui, cu timpul va disparea. Camera frontala are 5MP, din pacate si aici este o problema pe care am sesizat-o destul de tarziu. Camera frontala filmeaza la maximum 720p. Mi-as fi dorit sa fie 1080p, insa nu este. Butoanele touch, care sunt intr-un fel fizice, adica nu sunt pe ecran sunt destul de responsive. Iluminatul lor este cam slab, dar nu pare a fi o problema prea mare. Daca nu sunteti fanul butoanelor fizice, puteti oricand sa optati pentru cele de pe ecran. Exista o optiune in setari ce opreste functionarea celor fizice si le pune pe cele de pe ecran. Cele 2 difuzoare de jos sunt destul de puternice. Din pacate nu va ganditi ca daca sunt 2 inseamna ca sunt stereo. Sunt defapt 2 difuzoare mono ce functioneaza impreuna. Camera din spate are 13MP si filmeaza 4k. Poate filma de asemenea si 1080p 60 fps si 720p 120 fps pentru cei ce vor sa filmeze slow motion. Pozele si filmarile sunt OK cu ambele camere. Nu sunt cele mai bune de pe piata, dar sunt printre cele mai bune. Telefonul se gaseste in versiunile de 16GB si 64GB. O recomand pe cea de 64GB, pentru ca telefonul nu are suport de card SD. Capacul din spate se poate scoate si inlocui cu altul nou, din pacate totusi, bateria nu se poate scoate. Cam atat pe partea de hardware.
Telefonul ruleaza Cyanogenmod 11S. Pentru cei ce nu stiu, acesta este un fel de android cu imbunatatiri. Versiunea de android ce sta la baza lui este 4.4.4, care este si ultima. Telefonul pare sa primeasca update-uri lunar cu functii noi si rezolvari de bug-uri. S-a promis un suport de minim 2 ani. Despre soft nu prea am ce spune... primiti tot ce ati primi cu Android 4.4.4 plus alte functionalitati. Sa ne uitam putin la acestea. In primul rand personalizare. Aveti acces la un magazin cu destul de multe teme, unele gratis, unele care costa. Puteti schimba stilul, icon-urile, font-urile, wallpaper-ele, animatia de boot si sunetele. De asemenea sunt anumite gesturi. Cum ar fi daca desenati un cerc pe ecran cand acesta este stins se va porni camera, daca desenati un v, va porni lanterna, daca desenati semnul de pauza, va porni sau se va pune pe pauza muzica, daca desenati o sageata in stanga/dreapta se va trece la melodia precedenta/urmatoare, daca apasati de 2 ori pe ecran se va debloca si daca apasati de 2 ori pe bara de sus se va bloca. Toate acesta pot fi activate/dezactivate din meniu. Alt lucru care l-am gasit interesant este pe partea de Privacy. Privacy Guard va da posibilitatea sa blocati accesul aplicatiilor la unele lucruri. De exemplu downloadati un joc din store si el cere acces la contacte, ceea ce pare anormal. Cu ajutorul Privacy Guard, ii puteti bloca accesul la contacte. Foarte interesant. De asemenea si WhisperPush, care va ajuta sa encriptati SMS-urile. Din pacate, trebuie ca si cel caruia ii trimiteti mesaj sa aiba Cyanogenmod. Aveti o aplicatie numita AudioFX cu care puteti ajusta partea audio. Interesant este si Screencast, o aplicatie cu care puteti inregistra video de la telefon si audio de la microfonul telefonului, pentru tutoriale si jocuri.
Cam atat este de spus despre acest telefon. Intrebarea finala este... merita? Da, 100%. M-ati putea intreba, pai de ce? Nu pare mai special ca un Galaxy S5. Intr-adevar, asa este, insa nu v-am spus inca pretul. Telefonul, in versiunea de 64GB costa doar 350$. Wow.
Pro:
-specificatii de top
-pretul
-partea de software
Contra:
-camera frontala filmeaza doar 720p
-spatele se zgarie usor
-lipsa MicroSD
-bateria nu se poate scoate
-"pata galbena"
-trebuie sa ai o invitatie pentru a-l cumpara
-difuzoarele, desi sunt 2, nu sunt stereo
Nota finala: 8,5/10.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)